Ce trebuie să facem în noaptea strigoilor din ajunul Sfântului Andrei. Fetele nemăritate își pot vedea viitorul soț

Sfântul Andrei, patronul spiritual al românilor, este sărbătorit la 30 noiembrie, însă în noaptea de dinainte unele obiceiuri asigură protecție oamenilor, animalelor și gospodăriilor, pe care țăranii români le-au pus sub oblăduirea acestui sfânt.

Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre acele momente în care barieră dintre văzut și nevăzut se ridică.

„Andreiu’ cap de iarnă” cum îi spun bucovinenii, permite interferență planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existența oamenilor putând fi întoarse de la matcă lor firească. Se crede că în această noapte „umblă strigoii” să fure „mâna vacilor”, „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”.

Împotriva acestor primejdii, țăranul român folosește usturoiul. În egală măsură, casă, grajdul, ușile și ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni și animale.

În această noapte se desfășoară cea mai importantă acțiune: „pazitul usturoiului”. Fete și flăcăi, veghează și petrec, tocmai pentru a înzestra usturoiul cu calitățile necesare îndepărtării primejdiilor. De asemenea usturoiul va servi drept remediu terapeutic, va aduce pețitori – purtat la brâu.

Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și campurilor se aduc crenguțe de vișîn în casă (care vor înflori până la Crăciun) sau se seamănă boabe de grâu în mici recipiente.

Fetele încearcă semnele propriului destin: caută chipul viitorului soț în formă pe care o ia plumbul sau cositorul topit și apoi brusc solidificat prin turnarea în apă; stau peste noapte în fața unei oglinzi, mărginite de două lumânări, până ce zăresc chipul viitorului bărbat; pun busuioc sub pernă și apoi se culcă, sperând să-și viseze soțul.

Noaptea Strigoilor – se ajunge la starea simbolică de haos, cea de dinaintea creației.

Este noaptea de spaima, întrucât spiritele morților ies din morminte. Strigoii sunt foarte periculoși pentru cei vii: iau viață rudelor apropiate, aduc boli, grindină și alte suferințe. Ei călătoresc pe pământ și pe ape, scoțând sunete înfricoșătoare, călare pe melita, pe coadă de matură, pe butoi sau în butoi.

Prin unele părți se crede că strigoii iau coasele și limbile de melita pe care le găsesc prin curțile oamenilor și se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grijă că asemenea obiecte să nu fie lăsate afară. Se mai spune că ei dansează pe la raspantiile drumurilor, până la cântatul cocoșilor.

Ei se bat cu strigoii vii, cu strigoii-oameni. A doua zi, aceștia se cunosc după zgârieturile de pe față, notează Creștin Ortodox.ro