Istoria Dobrogei: Dobrogea într-un dicționar universal francez din 1880
Istoria Dobrogei
Trăind într-o epocă în care ritmul vieții de zi cu zi se accelerează pe măsură ce tehnologia devine atotstăpânitoare, sunteți la un click distanță de o călătorie bisăptămânală, de câteva minute în trecut, având astfel ocazia de a cunoaște „Istoria Dobrogei moderne (1878-secolul XX)” oferită de Marius Teja și Ziarul Amprenta.
În ediția a 27 a din 1880 a Dicționarului universal de istorie și geografie, editat de profesorii francezi M. N. Bouillet și A. Chassang, sunt incluse și nouă articole referitoare la Dobrogea.
Ediția 27 din 1880
Profesorul de filosofie Marie Nicolas Bouillet (1798 Paris – 1864 Paris) a publicat în 1842 un Dicționar universal de istorie și geografie, care a apărut în 34 de ediții până în 1914. Conform paginii de gardă a lucrării, Bouillet fusese și autor al unui Atlas universal de Istorie și Geografie și al unui Dicționar universal de Științe, Litere și Arte.
După moartea sa, editarea a fost continuată de coautorul și nepotul său Alexis Chassang (1827-1888), „inspector general al instrucțiunii publice, doctor în Litere, laureat al Institutului”, conform paginii de gardă.
În ediția a 27 a din 1880, în cele 2024 de pagini ale dicționarului sunt incluse și nouă articole despre Dobrogea, în ordinea alfabetică: Baba-Dagh/Babadag, Danube/Dunărea, Dobroutcha/Dobrogea, Hirsova/Hârșova, Isatcha/Isaccea, Kustendje/Constanța, Rassova/Rasova, Soulina/Sulina și Toultcha/Tulcea.
Geografie fizică: Dunărea și Dobrogea
Dunărea, numită Danubiu sau Ister de către romani, se varsă în Marea Neagră prin mai multe brațe, dintre care cele mai importante erau Kilia/Chilia, Sulina și St. George/Sf. Gheorghe. Începând cu teritoriul Ungariei, malurile sale acoperite de „mlaștini întinse”. Tratatul de pace de la Paris din 1856, care punea capăt Războiului Crimeei declanșat de Rusia în 1853, instituise libera navigație pe acest fluviu „foarte rapid”, care curgea cu 7 km/h.
Baronul olandez W. d`Hogguer a făcut o călătorie de afaceri în Dobrogea la sfârșitul anului 1878 și la întoarcerea la București a publicat, în februarie 1879, broșura Informațiuni asupra Dobrogei, în română și franceză. El prezintă problema malurilor mlăștinoase ale Dunării ca generatoare de malarie pentru populație. (M. Teja, Relieful și clima Dobrogei în 1879)
Dobrogea era regiune „mlăștinoasă” a României, care se întindea de la gurile de vărsare ale Dunării în Marea Neagră și până la zidul lui Hadrian (împărat roman, 117-138), la nord de orașul bulgar Varna. Pe teritoriul său se aflau orașele Babadag, Bazardschik/Dobrici (Cadrilater, Bulgaria), Constanța, Hârșova, Rasova, Tulcea și Matschin/Măcin. Ținutul fusese invadat de Rusia în 1854 și 1877, dar prin tratatul de pace european de la Berlin din 1/13 iulie 1878, fusese cedat României în schimbul Basarabiei. Este menționată calea ferată de la Tschernavoda/Cernavodă la Constanța.
Calea ferată construită de o companie britanică în perioada 1857-1860, în baza unei concesiuni pe 99 de ani primită de la sultan, este amintită și de baronul olandez. (M. Teja, Constanța în februarie 1879)
Francezul Alfred de Caston, editor al publicației „Revue de Bucarest”, a făcut o călătorie de studii în Dobrogea în toamna anului 1878 și la întoarcerea în capitala României a publicat broșura Voyage dans la Dobroudcha. În lucrare, francezul prezintă pe scurt și orașele regiunii. (M. Teja, Dobrogea în toamna anului 1878)
Geografie umană: orașele Dobrogei
Poziția geografică a localităților dobrogene era raportată la importantul oraș dunărean bulgăresc Silistra și în articole se fac trimiteri și la istoria antică sau modernă.
Guvernul de la București a înființat în Dobrogea județul dunărean Silistra Nouă, în speranța că în procesul de delimitare a frontierei terestre cu Bulgaria va obține și Silistra. Nerealizarea acestui obiectiv a dus la desființarea celui de-al treilea județ dobrogean și includerea teritoriului său în județul Constanța. (M. Teja, Delimitarea frontierei româno-bulgare în Dobrogea în 1878-1881)
Babadag era un oraș „important” din Dobrogea, care era situat la 150 km nord-est de Silistra și avea 10.000 de locuitori. Comerțul său se făcea prin portul vecin Kara-Kerman.
Olandezul prezintă districtul Babadag ca „partea cea mai bogată, cea mai sănătoasă şi cea mai interesantă din tătă Dobrogea”. (M. Teja, Babadag în februarie 1879)
Constanța era un oraș și port al Dobrogei, situat la 100 km nord-est de Silistra. În apropiere se aflau ruinele unei tabere a lui Traian (împărat roman, 98-117).
Funcționarul financiar George Auneanu (1852 Iași – 1937? Constanța) a făcut parte din primul eșalon al administrației românești instalate la Constanța în noiembrie 1878. El evocă acest eveniment istoric în broșura Amintiri, publicată la Constanța în 1937, în care prezintă și orașul de la țărmul Mării Negre. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
Baronul relatează despre comerțul orașului port maritim, cu detalii asupra exportului și importului. (M. Teja, Constanța în februarie 1879)
Hârșova era situat pe malul drept al Dunării, la 90 km nord-est de Silistra.
Isaccea era un oraș din Dobrogea, situat pe malul drept al Dunării, la 150 km nord-est de Silistra. Fusese cucerit de armata rusă în 1790, 1828 și 1854 (în timpul războaielor ruso-otomane din 1787-1791, 1828-1892 și 1853-1856)
Rasova era un oraș situată pe malul drept al Dunării, în apropiere de Silistra, și avea 4.000 de locuitori. Se afla pe locul așezării antice Axiopolis și aici începea „zidul lui Traian”. Localitate fusese distrusă de armata rusă în 1828 (în timpul războiului ruso-otoman din 1828-1829).
Sulina era unul din brațele Dunării care dăduse numele său unui „mic” port, a cărui importanță crescuse după ce tratatul din 1856.
D`Hogguer subliniază importanța orașului port maritim și fluvial prin prezența reședințele consulare europene și sediul secundar al Comisiei Europene a Dunării, instituită prin tratatul de pace de la Paris din 1856. (M. Teja, Sulina în februarie 1879)
Tulcea era un oraș cu 15.000 de locuitori al „României transdanubiene”, situat pe malul drept al Dunării, în zona în care fluviul se ramifică. Se credea că era așezat pe locul anticului oraș Aegissus din Moesia, pe unde regele persan Darius I traversase fluviul pe un pod de vase în campania sa împotriva sciților din nordul Mării Negre.
Dramaticul sfârșit al regimului otoman la Tulcea în timpul războiului din 1877-1878 a fost evocat cu talent literar de Caston în baza informațiilor furnizate de consulul francez din oraș. (M. Teja, Sfârșitul administrației otomane la Tulcea în iunie 1877)
Baronul olandez prezintă naționalitățile și comerțul orașului dunărean, cu detalii despre mărfurile de export și import. (M. Teja, Tulcea în februarie 1879)
Juristul tulcean Constantin Scheletti a trimis, la 11 octombrie 1878, Memoriu asupra Dobrogei și orașului principal Tulcea, lui Ion C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri. În documentul inclus în broșura Dobrogea. Organisarea, publicată la Tulcea în toamna anului 1879, Scheletti prezintă orașul ca reprezentând „inteligența, averea și autoritatea” Dobrogei. (M. Teja, Tulcea în octombrie 1878)
Bibliografie
Bouillet, Dictionnaire universel d`histoire et de geographie, ving-septieme edition, Paris, Hachette, 1880.
Teja Marius, Dobrogea în toamna anului 1878, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 31 ianuarie 2023
Teja Marius, Relieful și clima Dobrogei în 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 21 februarie 2023
Teja Marius, Babadag în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 28 februarie 2023
Teja Marius, Sulina în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 4 martie 2023
Teja Marius, Tulcea în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 18 martie 2023
Teja Marius, Constanța în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 21 martie 2023
Teja Marius, Tulcea în octombrie 1878, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 8 aprilie 2023
Citește și:
(FOTO) Istoria Dobrogei: Teodor T. Burada și „O călătorie în Dobrogea”
