Tradiții și obiceiuri de MĂRȚIȘOR. Care este povestea sărbătorii românești a primăverii

În general, femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, că semn al sosirii primăverii. în Moldova însă, obiceiul este că fetele să dăruiască mărțișoare băieților. împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.

Au o vechime de mii de ani

Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărțișoare. Ele au formă unor mici pietre de rău vopsite în alb și roșu, înșirate pe ață, pentru a fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roșul poate semnifică vitalitatea femeii, iar albul – înțelepciunea bărbatului.

Astfel, șnurul mărțișorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii.

Semnificația firelor alb și roșu ce se împletesc într-un șnur de care este prins un mic obiect este relevată și de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de față frumoasă și ar fi fost ținut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul varsandu-și sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer și, în locurile în care zăpadă s-a topit, au răsărit ghiocei – vestitori ai primăverii.

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasă Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiana, într-o tufa de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Iarnă a chemat vântul și gerul să distrugă floarea și ghiocelul a înghețat, însă Primăvară a dat la o parte zăpadă, rănindu-se la un deget din cauza maracinilor. O picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o să reînvie. în acest fel, Primăvară a învins Iarnă, iar culorile mărțișorului fac trimitere la sângele roșu pe zăpadă albă.

Se spune că, în vechime, mărțișorul era confecționat din două fire răsucite de lână colorată – albă și neagră sau albă și albastră – și era dăruit în prima zi din luna martie. Obiceiul mărțișorului este de fapt o secvență dintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului – primăvară, la moartea și renașterea simbolică a Dochiei.

Unele tradițîi spun că firul mărțișorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urcă turmă la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul viețîi copilului la naștere, Dochia torcea firul anului primăvară, la nașterea timpului calendaristic. De aceea, mărțișorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu “funia zilelor, săptămânilor și lunilor anului, adunate într-un șnur bicolor”.

Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Român, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilitățîi și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșul – război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Răspândit în toate zonele țării, mărțișorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea “Sărbătorile la români” că în Moldova, Muntenia, Dobrogea și unele părți ale Bucovinei există obiceiul că părințîi să lege, la 1 martie, copiilor lor o moneda de argint sau de aur la gât sau la mâna. Moneda, legată cu un șnur roșu, un găitan din două fire răsucite din mătase roșie sau albă sau mai multe fire de argint și aur se numește mărțișor, martigus sau mart.

Tradiții și obiceiuri

Mărțișorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoși și curați că argintul la venirea primăverii. în unele zone, copiii purtau mărțișorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramură unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că și copilului îi va merge bine în viață. în alte cazuri, mărțișorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb și curat că florile acestor arbuști.

Folcloristul Simion Florea Marian scrie că mărțișorul servește celor care îl poartă “că un fel de amuletă”, dar cine dorește că acesta să aibă efectul dorit “trebuie să-l poarte cu demnitate”.

În prezent, mărțișorul este purtat întreagă luna martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că acesta va aduce belșug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva își pune o dorința în timp ce atârna mărțișorul de pom, această se va împlini. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mărțișoare. în Transilvania, martisoarele se atârna de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.

Mărțișorul este o tradiție în România, Republica Moldova și teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia.