Tradiții și obiceiuri în ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Pe 26 octombrie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Acesta este unul dintre cei patru mari sfinți soldați pe care țăranul român îi cinstea cu râvnă, alături de Sfântul Gheorghe, Sfântul Teodor-Tiron și Sfântul Mina. 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir sau Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de Mir, a fost un martir creştin, sfânt militar din veacul al III-lea, care a trăit în vremea împăraţilor Maximilian şi Diocleţian, în cetatea Tesalonic.

Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, fost martirizat în jurul anului 306 şi este sărbătorit atât de ortodocşi, cât şi de catolici, pe 26 octombrie. De asemenea, pe 27 octombrie urmează o altă sărbătoare mare, Sfântul Dimitrie Basarabov. În credință populară, anul este împărțit în vara și iarnă. Dacă Sfântul Gheorghe încuie iarnă și înfrunzeste întreagă natură, Sfântul Dumitru desfrunzește codrul și usucă toate plantele. Există credință că în această zi, căldură intră în pământ și gerul începe a-și arată colții.

În Ajunul sărbătorii Sfântului Dimitrie, se aprind focuri, peste care sar copii pentru a fi sănătoși tot anul. Focul are și menirea de a alungă fiarele și de a încălzi morții. După ce focul este stins, țăranii aruncă un cărbune în grădina, ca această să primească putere de a rodi.

Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor. Este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceștia își așează cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el. Dacă se va culcă o oaie neagră, iarnă va fi bună, iar dacă se va culcă o oaie albă, iarnă va fi aspră. Un alt mod de a află cum va fi iarnă, este să urmărești mersul oilor în dimineață sărbătorii Sfântului Dumitru. Dacă dimineață se va trezi întâi o oaie albă și va pleca înspre sud, iarnă va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarnă va fi ușoară.

Ziua Sfântului Dumitru era și o zi a soroacelor, se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor și ciobani la San-George, de unde și zicerea că „la Sân-George se încaieră câinii iar la Samedru se sfădesc stăpânii”.

De Sfântul Dumitru se tocmesc servitorii pentru diverse treburi și se strică stanele. Țăranii tund coamă cailor până la trei ani, că să aibă par frumos.

În anumite zone, țăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir, că fiind cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfânta Împărtășanie.

Alte credințe în ziua Sfântului Dumitru:

– dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarnă va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă și frumoasă;

– nu se piaptănă, că-i primejdios de lupi;

– dacă luna va fi plină și cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele;

– se face pomană grâu fiert cu unt, lapte sau brânză.

Icoană din secolul al XIX-lea reprezentându-l pe Sfântul Dumitru, la Muzeul de Artă Populară

La fel ca și ceilalți sfinți-soldați, care sunt imortalizați în ipostaze ecvestre, și Sfântul Dumitru apare adesea înfățișat călare.

Astfel apare el reprezentat într-o icoană pe sticlă aflată în expoziția permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanța.

Îmbrăcat cu o armură aurită, călare pe un cal brun, cabrat, cu harnașament auriu, sfântul este înfățișat cu sabia îndreptată spre Lie, gladiatorul preferat al împăratului Maximilian, aflat la picioarele calului, cu o suliță în mână. Scena reprezintă o luptă simbolică împotriva răului nevăzut, având în vedere că Sfântul Dumitru nu l-a ucis cu sabia pe Lie, ci prin puterea rugăciunii.

Icoana de dimensiuni mici, la realizarea căreia a fost folosită din belșug foița de aur, a fost pictată în secolul al XIX-lea într-unul dintre cunoscutele centre de meșteri iconari transilvănene, Mărginimea Sibiului. Rama sa este pictată în verde și brun.

Sursă foto: Muzeul de Artă Populară Constanța