Tradiții și superstiții de Bobotează

În suita celor 12 sărbători importante creșține se numără și Bobotează (Botezul Domnului), ținută în fiecare an, în ziua a șasea a lunii ianuarie. Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte că Iisus să pășească în viață publică, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani. Întrucât în această zi Iisus s-a prezentat pentru prima dată în lume, sărbătoarea se mai numește și Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului.

Încă din sec. 3, poate și mai înainte, este semnalat începutul acesteia. Cert este că în „Constituțiile Apostolice” Bobotează figura deja printre sărbătorile creștine, alături de Crăciun și de Paști.

În Iordan botezandu-Te Tu, Doamne…

Evenimentul Botezului este descris de către toți evangheliștii. Matei ne relatează că Iisus a venit din Galileea la răul Iordan unde boteza Ioan Botezătorul, cerând să fie și el botezat. Ioan i-a zis: „Eu am trebuință să fiu botezat de ține și tu vii la mine” (Matei 3, 14), iar la răspunsul lui Iisus că așa se cuvine, a fost botezat în cele din urmă de către Ioan. Bobotează (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se botează în Iordan de către Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer Îl declara că fiind Fiul sau.

În ajun de Bobotează, preotul sfințește casele cu apă care a fost sfințită în dimineață aceea după Liturghie. Oamenii țin post negru până ce vine preotul și beau din această apă sfințită. Preotul este precedat de copii îmbrăcăți în cămăși albe, sunând din clopoței și deschizând calea preotului, strigând Kira Leisa, adică pronunțarea românească a grecescului Kyrie Eleison (Doamne miluiește). Pe lângă Troparul Bobotezei, copii cânta colinde speciale care descriu minunea care a avut loc la Iordan (Botezul lui Iisus). În ziua această, în afară de preot, nimeni nu se duce colindând din casă în casă.

În ziua de Bobotează, după liturghie, preotul împreună cu enoriașii fac o procesiune spre un lac, rău sau vreun izvor, pentru slujba Sfințirii Apelor.

Când Troparul Bobotezei începe, vânătorii și pădurarii satului împușcă peste ape că să alunge duhurile necurate. Astăzi, acest obicei a păstrat doar semnificația festivă a unui foc de artificii, fiind lipsit de simbolism.

Dacă este frig, se pregătește o cruce de ghiață, pentru a marca locul slujbei și la sfârșit preotul aruncă în apă o cruce de lemn, iar feciorii satului se aruncă să o scoată, chiar dacă este ger. Se crede că în ziua această toate apele pământului sunt sfințite; de aceea femeile nu spală rufe pentru următoarele opt zile până la sfârșitul praznicului.

Tradiții și obiceiuri 

Boboteaza sau Botezul Domnului, o mare sărbătoare creștină a iernii, vine însoțită de o mulțime de superstiții și tradiții vechi.

Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfințirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care spectaculoasă întrecere înot a bărbaților pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot și cel practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-și visa alesul.

Cine vrea să păstreze tradiția și să încerce dacă ea mai are puterea din vremurile vechi, trebuie să aibă busuioc sfințit de la biserică, sfințit cu agheasmă. Crenguțele de busuioc se leagă cu un fir roșu și se pun sub pernă.

Apoi, tot cu același fir roșu se face un inel pe degetul inelar de la mâna stângă. Înainte de culcare, trebuie să te închini și să te rogi pentru sănătatea ta, pentru sănătatea familiei tale și pentru norocul tău în dragoste.

Abia mai apoi, în somnul liniștit dinspre dimineață, superstițiile spun că trebuie să vezi în vis pe bărbatul pe care îl vei iubi.

După ritualurile creștine, în noaptea de Bobotează se țin și alte ritualuri păstrate de demult. Există credința că magia albă sau farmecele de bine au puteri mai mari în noaptea de Bobotează și acum pun fetele busuioc sub pernă să își găsească ursitul. Tot în această noapte, în unele zone ale țării se petrece la Iordănitul femeilor.

Fetele care cad pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărită în acel an, spune tradiția populară.

De asemenea, potrivit tradiției, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregătește o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub față de masă se pune fan sau otava, iar pe fiecare colț al acesteia se pune câte un bulgare de sare. Apoi, pe masă se așază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borș de “burechiușe” sau “urechiușele babei” (fasole albă cu colțunași umpluți cu ciuperci), borș de peste, peste prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac. Nimeni nu se atinge de bucate până nu sosește preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinți masă.

“Chiralesa” provine din neo-greacă și înseamnă “Doamne, miluiește!”. Există credință că, strigând “Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug și anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie).

După sfințirea alimentelor, o parte din mâncare se da animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile și protejate de boli. Se crede că, dacă în dimineață Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcați cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat.

De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Tradiția mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă și nu se da nimic cu împrumut.