“Primul meu ghiozdan a fost o sacoșă de rafie”. Povestea impresionantă a unui tânăr, exemplu de urmat: de la repetent în clasa I, la Bacalaureat luat cu nota 9

Printre poveștile triste, dramele la care asistăm deseori ca niște spectatori neputincioși, mai există și unele care ne fac să credeam că nu totul este în zadar și că trebuie să ne păstrăm speranța în viitor.

Asistăm neputincioși la drame care se scriu sub ochii noștrii. Din ce în ce mai mulți tineri din familii cu statut financiar foarte bun, aleg să cadă victime consumului de droguri sau alcool și produc adevărate catastrofe cu vieți răpuse și multă suferință în urmă lor.

Există însă și povești pozitive despre voință și putere ce se scriu în jurul nostru, iar pe unele dintre ele, din păcate, nu ajungem să le cunoaștem vreodată.

Într-o societate în care tinerii pun astăzi accent pe valori fără fundament, mai întâlnim și tineri care ne uimesc și care pot fi exemple de viață nu doar pentru alți tineri, ci și pentru adulții care deseori se lovesc de provocările vieții.

A rămas repetent în clasa I, dar ce a urmat i-a surprins pe toți! Povestea de viață a lui Marcel Mustafa, acum în vârstă de 22 de ani, poate fi una dintre acele povești care ne poate motiva când ne este greu. Protagonistul, un tânăr din comuna Zăvoaia, județul Brăila, a demonstrat că atunci când îți dorești ceva cu adevărat, nimic nu poate sta în calea ta, nici măcar lipsa banilor sau a condițiilor.

Marcel este singurul care a mers la scoală dintr-o famile cu șase frați

“Numele meu este Mustafa Marcel, am 22 de ani și tocmai am abolvit Liceul Tehnologic Panait Istrati din Brăila. Provin dintr-o familie numeroasă, cu șase copii. Niciunul dintre membrii familiei mele nu au studii și niciun loc de muncă permanent, lucrează cu ziua prin sat și astfel își câștigă existența”, își începe povestea de viață Marcel, tânărul care și-a impresionat profesorii și colegii prin rezultatele obținute la examenul de Bacalaureat, unde a reușit o performanță uimitoare.

Când avea șapte ani, l-a vizitat acasă o învățătoare care mergea din poartă în poartă să convingă părinții să își înscrie copiii la școală. Cu greu, cedând mai mult insistenței copilului care își dorea la școală, părinții acestuia au fost de acord să îl înscrie în clasa I.

Dificultățile financiare ale familiei precum și cheltuielile necesare pentru a-i asigura copilului cele necesare, au dus la retragerea acestuia de la școală după doar două luni. În următorul an, băiatul a fost din nou înscris la școală.

“Dacă pentru alți copii era importantă marca ghiozdanului primit de la părinți, pentru mine primul ghiozdan a fost o sacoșă de rafie. Am mers ceva timp cu ea la școală până când mi-au cumpărat părinții primul ghiozdan, făcându-mă cel mai fericit copil din lume” a povestit Marcel.

Învățătoarea – a două mamă

În clasa întâi, pentru că trebuia să meargă cu familia la muncile câmpului, a acumulat absențe și astfel a rămas repetent.

Această situație avea să fie însă în favoarea lui, fiind preluat de către învățătoarea care avea să îi fie ca a doua mamă.

“Doamna Dan Săndica-Ionică, învățătoarea mea, a fost îngerul meu păzitor în școala primară. Dânsa m-a învățat să scriu și nu în ultimul rând, mi-a cumpărat rechizite din banii ei. Această persoană minunată mi-a călăuzit primii pași, mi-a oferit consilliere psihologică și mi-a fost mentor în cei 4 ani. Când acasă părinții mei se certau din cauza neajunsurilor, pentru mine era îngrozitor. Singurul loc de refugiu în acele momente grele era școala” ne-a relatat tânărul Marcel.

A reușit în fiecare an de școală să își surprindă profesorii și părinții: dacă în clasa I a repetat anul, și-a luat revanșa în următorii ani, ajungând primul din clasă, primind și bursă socială, bani care îi folosea pentru cumpărarea rechizitelor și a hainelor pentru școală.

Ziua la muncă, seara învăța pentru Bacalaureat

După terminarea ciclului gimnazial, pentru a se întreține și a-și ajuta familia, a fost nevoit să se mute la oraș și să urmeze cursurile unei școli profesionale (învățământ dual).

Își dorea însă mai mult de la viață și s-a înscris la liceul, la seral, fiind nevoit să lucreze pentru a se întreține.

Ziua lucra, iar seara învăța până târziu în noapte, încercând să descifreze singur rezolvările problemelor de matematică. Operele literare erau cele care îl relaxau și îl ajutau să viseze la o viață mai bună. Nu se ducea niciodată la culcare fără să-și citească obiectivele personale pe care și le-a propus că motivație. În fiecare seară îngenunchea în fața icoanei, se ruga și mulțumea lui Dumnezeu.

În clasa a XI-a era fascinat de mentorii din mediul online, și își cheltuia puținii bani pe care îi câștiga pe cărți de dezvoltare personală.

După cei trei ani de liceu la seral, Marcel a susținut luna trecută examenul de Bacalaureat obțînând media 9,01 prin propriile forțe, fără a lua ore de meditații, ci doar prin studiu individual.

Recent el s-a înscris la cursurile de zi ale Facultății Ingineria și Managementul Afacerilor Agricole din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București. Își dorește să urmeze o carieră în acest domeniu și să își caute un job pe perioada facultății cu program flexibil, pentru că nu vrea să neglijeze studiile.

Exemplul lui Marcel oferă generației de tineri de astăzi un exemplu de motivație, ambiție și determinare și este dovada vie că oricine își poate depăși condiția dacă își dorește cu adevărat.