Asociația „Suflete Deschise” a adus zâmbetul pe chipurile micilor pacienți din spitalele din Constanța și ale copiilor din Pecineaga

Tradiția continuă, iar, ca în fiecare an, Asociația „Suflete Deschise” a fost prezentă în spitale și a adus bucurie celor suferinzi. Din dragoste, pentru „aproape” a oferit tuturor o terapie emoțională prin zâmbete și hohote de râs.

Astfel, halatele albe au fost înlocuite de clowni și personaje de poveste, îndrăgite de cei mici, care, prin terapia zâmbetului, au adus alinare, mângâiere, bucurie, hohote de râs și bună dispoziție tuturor celor bolnăviori.

Trei clowni au animat atmosfera în secțiile de Pediatrie ale Spitalului Județean Constanța. Cu multă iscusință, în costume hazlii și viu colorate, cu diferite giubușlucuri, respectiv o ploaie de balonașe de săpun, clownii Răsucilă (Voicu Ștefania-Andreea) și Învârtilă (Berches Ștefan) i-au distrat și amuzat copios pe cei patruzeci de copii.

Clownul Năsucilă (îndrăgitul actor Dan Cojocaru de la Teatrul pentru Copii și Tineret Constanța) i-a fermecat pe cei mici cu trucuri haioase și uimitoare numere de magie. Apoi, cei mici au întâlnit-o pe Albă ca Zăpada (Preda Crina-Georgiana, studentă la Universitatea Ovidius din Constanța), personajul care i-a fascinat pe copii.

Ea i-a îmbrățișat cu drag și le-a oferit o mulțime de cadouri: dulciuri, fructe, dar și jucării precum cățeluși muzicali, sirene, puzzle, baloane cu heliu, însă și păpuși care rostesc rugăciunile „Tatăl Nostru” și „Înger, Îngerașul meu”.

Pentru ca momentele de bucurie să nu fie uitate niciodată, cei mici s-au fotografiat alături de vizitatori și au primit fiecare, câte o imagine.

De asemenea, nici cei 22 de micuți bolnăviori internați în secțiile Spitalului Clinic de Boli Infecțioase, nu au fost uitați. Și ei au primit de la Albă ca Zăppada daruri cu fructe și dulciuri, dar și creioane și cărți de colorat, din care vor afla despre viața și miracolele lui Iisus Hristos.

Ziua Copilului, sărbătorită și la Pecineaga

Totodată, în această dimineață, Ziua Copilului a fost sărbătorită cu mare amuzament și la Pecineaga. Toți cei 20 de copii care locuiesc în grajdurile fostului IAS, s-au trezit într-o atmosferă de poveste atunci când Albă ca Zăpada a poposit printre ei. Cei mici s-au amuzat, au râs, au cântat, s-au distrat și au primit o mulțime de bunătăți.

Iată Pilda celor 10 Leproși (Luca 17;11-19):

„Lepra era și este o boală incurabilă și foarte contagioasă. Cei care se imbolnăveau de lepră erau obligați să părăsească comunitatea din care făceau parte, pentru a preveni răspândirea bolii. Mai mult decât atât, familiei și prietenilor le era interzis să-i viziteze, aceștia fiind condamnați să trăiască până la sfârsitul vieții singuri și uitați de cei dragi. Neavând unde să mai locuiască, adeseori se refugiau în cimitire sau în peșteri.

Pe când Iisus propovăduia în Samaria și Galileea, la marginea unui sat a întâlnit 10 bolnavi de lepră care i-au cerut ajutorul. Mântuitorul nu i-a vindecat pe loc, ci i-a trimis să se arate preoților, punându-le astfel la încercare credință.

Pe drum s-au vindecat toți, însă din 10, doar unul singur a luat hotărârea firească de a se întoarce și de a-I mulțumi binefăcătorului său. Iar tocmai cel care s-a întors nici măcar nu era de același neam cu Iisus ci era samaritean.

Samariteanul, pentru că s-a întors să-I multumească lui Iisus,pe lângă vindecarea trupească a primit-o și pe cea sufletească, Mântuitorul spunându-I: _“Scoală-te și du-te, credința ta te-a mântuit!”_

Ceilalți nouă chiar dacă s-au vindecat în mod miraculos, s-au întors la viață lor plină de păcat pe care o duceau și înainte, și pentru care și primiseră acestă pedeapsă de la Dumnezeu.

Din păcate și noi suntem la fel că cei nouă, nu suntem mulțumiți niciodată cu ceea ce Dumnezeu ne trimite, și mai ales nu-I mulțumim. Însă sper că acestă pildă ne va face să ne schimbăm, să devenim mai buni și mai receptivi la mesajele pe care ni le trimite fie prin
bine (bunăstare), fie prin necazuri

Aș vrea că de acum înainte, în fiecare seară când ne facem rugăciunea, înainte să cerem ceva pentru ziua următoare, să mulțumim pentru ceea ce am primit în ziua ce s-a încheiat.

Și mai vreau să vă aduc aminte că, pe lângă cuvinte, cel mai bun mod de a mulțumi este de a ajută și noi la rândul nostru, pe cei ce se află în nevoie, având mereu în minte faptul că oricând ne putem află și noi în aceeași situație”.