(FOTO) Cătălin Filișan, decanul Baroului Constanța: “Am reușit să fim o sursă de speranță pentru acești oameni care au fugit din fața morții”

Cătălin Filișan, decanul Baroului Constanța, a transmis astăzi, 9 septembrie, un mesaj pe pagina sa de Facebook în care a mulțumit, în numele Baroului Constanța, tuturor celor implicați în susținerea efortului de ajutorare a refugiaților ucrainieni.

Potrivit acestuia, Baroul Constanța asigură hrană și toate celealte lucruri necesare pentru 30 de refugiați. Totodată, Cătălin Filișan a mai precizat că instituția constănțeană beneficiază de ajutorul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Taiwanului.

„De 6 luni de zile asigurăm hrană (și nu numai) pentru un număr de 30 de refugiați ucrainieni: copii, femei și persoane în vârstă. Neîncetat, 7 zile pe săptămâna, în liniște și cu un efort considerabil, am reușit să fim o sursă de speranța pentru acești oameni care au fugit din față morții”, a transmis Cătălin Filișan.

Ajutor pentru refugiați

În cadrul aceluiași mesaj, Cătălin Filișan a redat povestea unei mame din Ucraina, care a fugit din calea războiul cei doi copii ai săi.

„La ora 5 dimineață, pe 24 februarie, am auzit sunete asemănătoare împușcăturilor. Am aflat că a început războiul. La grădiniță unde munceam eu în calitate de logoped, nu a mai venit nici un copil. Toți erau foarte speriați. Oamenii au început să părăsească țară lor natală.

Nu eram pregătită să îmi părăsesc soțul și părinții. Mama mea are piciorul rupt deja de un an și jumătate și nu reușește să se vindece. Este necesară o operație nouă pentru care noi nu avem suficienți bani și suficiente posibilități. Locuim într-un bloc, la al 9-lea etaj. Nu aveam posibilitatea să coboram în subsol, deoarece acesta nu era potrivit că adăpost de bombe. Dar nici în apropiere nu existau astfel de spații. Iar cu 2 copii și părinți în vârstă era foarte greu zile și nopți la rând să ne adapostim în diverse locuri.

Noi 6, adică eu, copii, soțul meu și părinții ne-am mutat pentru o perioada la socrii mei într-un bloc la primul etaj. În momentele în care se porneau sirenele, eu și copii coboram în subsol să ne adapostim. Iar părinții rămâneau între pereții apartamentului. A fost înfricoșător și obositor să coborî în subsol, în special noaptea, cu copii adormiți în barate și bagaje de fiecare dată când se porneau alarmele.

Peste 2 săptămâni, cumnata soțului meu ne-a anunțat că ea pleacă cu copiii din țară, iar dacă vreau să merg și eu cu copiii mei, atunci am avut 15 minute la dispoziție pentru a mă pregăti de drum.

Aveam un mic bagaj cu strictul necesar pentru mine și copii, pregătit pentru situații de urgență. Și cu ochii în lacrimi, eu și copii mei am plecat în România. Drumul a durat mai mult de 24 de ore, ne era foarte frig. Benzină nu se mai găsea la nici o benzinărie, de aceea nu puteam să ne încălzim în mașînă, trebuia să economisim combustibil. Ajunși la bacul de trecere Isaccea-Orlovka, am găsit o coadă de km întregi de mașini și oameni care se deplasau și pe jos. După ce am trecut frontieră, am căutat o noapte întreagă un loc de dormit, deoarece eram treji deja de mail mult de 24h.

După multe căutări, ne-am oprit la un hotel care ne-a costat 100$ pe noapte. Am stat acolo 2 zile, până când am făcut legătură cu un domn, care s-a prezentat fi un voluntar. Acesta ne-a oferit spre chirie un apartament cu 900$. Această suma însemnau bani mulți pentru mine, eu având un salariu de 200$ în Ucraina.

Cineva dintre cunoștințe mi-a oferit numărul de contact al unui voluntar pe nume Olga, un om minunat. Ea și Mihail ne-au ajutat foarte mult cu produsele alimentare și strictul necesar. După care mi-au găsit cazare absolut gratuită. Iar eu și copii trăim și până în ziua de azi gratuit. Femeia pe nume Laura – un “om cu litera mare” și o inima bună, a făcut tot posibilul să ne simțim că acasă.

Sunt foarte recunoscătoare României și tuturor oamenilor care ne ajută aici”, este povestea mamei din Ucraina, relatată de Cătălin Filișan, decanul Baroului Constanța.

Foto: Facebook