(FOTO/VIDEO) Povestea tinerei Julia Popescu, singurul jocheu minor din Europa care participă la curse de galop. Echitația între pasiune și muncă continuă

Echitația, cunoscută de sute de ani ca un sport nobil, destinat exclusiv vechilor familii regale, nu cunoaște în prezent limite impuse de statutul social. Echitaţia aduce în prim-plan legătura sacră dintre cal şi călăreţ, om şi animal. O legătură bazată pe dragoste reciprocă, încredere şi respect, răbdare şi blândeţe. Este definiția perfectă a legăturii dintre Julia Popescu, Sisi și Fortuna – doi cai care, la acest moment o împlinesc pe tânăra de 14 ani în sportul pe care îl practică cu atâta pasiune încă de la vârsta de 8 ani.

Chiar dacă începutul a fost mai greu, după ani de muncă, cu curaj, talent și multă pasiune, Iulia și-a descoperit drumul pe care vrea să îl urmeze. Are o strânsă legătură cu caii pe care i-a încălecat de-a lungul anilor, legături construite în timp, cu trudă, răbdare și grijă.  O astfel de conexiune, pe care ea a reușit să o aibă, îl face pe cal să dea ce este mai bun în el pentru stăpânul său, să-i fie loial şi să-i fie cel mai bun terapeut.

Julia avea 8 ani când a început să facă sărituri.

Acum o încalecă pe Sisi, cal de sport german, o iapă de curse campioană europeană, care a participat la probe de 1,40 m, a câștigat Balcaniada și Europenele. Are foarte multă experiență și i-a oferit Juliei nenumărate posibilități. „Am știut că dacă eu greșesc, ea nu greșește”, ne-a declarat Julia, în cadrul unui amplu interviu pe care ni l-a oferit.

La 9 ani mergea călare, alături de antrenorul său, Marian Bubău, prin câmpuri de lavandă, prin păduri unde întâlneau căprioare … Frumuseți pe care copiii din ziua de astăzi rar au posibilitatea de a le admira.

Din mai 2021, Julia îngrijește și lucrează cei 10 cai de la Domeniile Mitroi, din comona Valul lui Traian, unde se află și cei doi cai ai săi. Aici, la acest moment, este în construcție și un teren special pentru sărituri și antrenamentele necesare viitoarele competiții.

Se poate mândri cu faptul că este singura tânără, minoră din România, dar și din Europa care participă la curse de galop. Un lucru pe cât de spectaculos, pe atât de periculos.

https://youtu.be/YzR72RkeCTc

Sportul pe care îl practică Julia este unul foarte scump, necesită multe sacrificii din partea familiei și dedicare totală a acesteia. Spre exemplu, un cal pentru sărituri, care îi este necesar Juliei la acest moment, pentru a-și împlini visul, costă peste 30.000 de euro. Un efort extraordinar pe care familia trebuie să îl facă. Din păcate, statul român nu susține un astfel de sport.

În prezent, Julia este înscrisă la Clubul Shaghi Arab din Târgoviște, iar antrenor oficial îi este Marian Feraru, cu care se și antrenează înainte de concursuri.

În anii de când a început să practice acest sport la nivel de performanță a reușit să stea în Top 4 pe țară. Iar pentru o adolescentă de 14 ani este lucru mare.

Se vede întreaga viață în prezența cailor, însă nu își dorește propria herghelie pentru că, după cum spune, asta ar ține-o într-un loc. „Eu vreau să mă plimb prin toată lumea, cu calul meu, să mă cunoască oamenii”.

Vă prezentăm, în cele ce urmează, mărturisirile Juliei despre unul dintre cele mai frumoase sporturi pe care le poate practica un copil:

1. De când și cum ai descoperit pasiunea pentru echitație?

Când eu aveam 6 ani, sora mea practica echitația. La acel moment, eu nu îndrăgeam prea mult acest sport însă, după ce am mers la câteva câteva lecții, am prins drag de cai și am continuat să merg de bunăvoie la echitație.

Performanța însă am început-o în jurul vârstei de 8 – 9 ani.

În 2018 am avut primul meu concurs cu caii maestrului sportului Viorel Bubău din Târgu Mureș, acolo unde m-am antrenat timp de trei ani, la dresaj, la categoria prenovici.

Apoi am început cu anduranța. Am mers la herghelia 7 Cai, în Nămăiești, și am prins drag de încălecat în natură. Acolo mi s-a propus să merg la primul meu concurs de anduranță, de 40 de kilometri. Din păcate, am fost descalificată din cauza pulsului calului, care era peste 60 (pulsul calului situat în anumite intervale de valori reprezintă una dintre regulile acestui sport). Ulterior, am revenit la obstacole, de care prinsesem frică de când eram mai mică. Am început să mă antrenez la Târgoviște, cu domnul Marian Feraru. De altfel, tot dânsul este la acest moment antrenorul meu, dumnealui m-a învățat toate tehnicile, tot ceea ce înseamnă sărituri și cu dumnealui am mers la concursuri.

Mai apoi, am început la categoria debutanți, la sărituri 50 cm, la vârsta de 12 ani, la cea mai mică probă. Primul an, nu ai voie să participi la peste un metru, iar eu am participat până la un metru.

În al doilea an, am avut de ales între amatori I și amatori II. Am participat la câteva concursuri la amatori I și apoi la amatori II, unde, într-adevăr a fost mai greu, dar nu a fost dificil pentru că Sisi, calul meu, m-a ajutat foarte mult. Însă în primii  ani de concursuri am concurat cu o altă iapă, pe nume Flamenco.

Pe Sisi o am de la grajul de unde încălecam și mă antrenam, de la Târgoviște. Cu Sissi am făcut echipă din anul 2021, iar la cel mai important concurs al meu la care am participat până acum am luat locul III.

https://youtu.be/HeAPmsxHzQI

 2. De unde o ai pe Sisi și de când?

Pe Sissi o am de un an. La început îmi era frică de ea pentru că fugea spre obstacol. Caii cărora le place să sară, se aruncă peste obstacol, iar pe mine asta m-a speriat. După ce am mai avansat, mi-am dat seama că este o iapă foarte bună. Mai apoi, mi-a făcut mama o surpriză la un concurs, mi-a dat să semnez actele de vânzare-cumpărare. A fost o bucurie imensă pentru mine!

3. La câte concursuri ai participat până acum?  

La peste 20 de concursuri în patru ani. Recent m-am apucat de curse pentru că am prins mare drag  de alergat pe câmp, iar tot dragul l-am prins de la „7 Cai”, unde am învățat ce înseamnă rezistența calului, a călărețului, cum să controlezi viteza…Este ceva foarte relaxant și provocator. Cel mai mult, până acum, am prins 74 km/h.

Am început să antrenez caii de când sunt mânji și îmi place foarte mult.

Pe iapa Fortuna, în vârstă de doi ani, abia după o lună de antrenamente, am reușit să o încalec, să merg pe câmp cu ea.

Trebuie să ai foarte multă răbdare, trebuie să fii conectat cu calul. Trebuie să îi întreci cu mintea, nu cu forța, nu te poți pune cu un cal de aproape o tonă. Când am luat-o prima oară pe Fortuna, nici nu am putut să o îmbarcăm, am stat 2 ore să reușim, iar acum a evoluat, a învățat foarte multe.

4. Unde te antrenezi în acest moment și în ce constau antrenamentele tale?

Când se va face puțin mai cald voi face antrenamentele pe hipodromul de la Mangalia și pe cel de la Ploiești, iar din vară voi participa la curse cu Fortuna sau cu altă iapă de curse pe care vreau să o antrenez.

Acum, în sezonul rece mă antrenez la Domeniile Mitroi unde terenul este în construcție, însă în scurt timp acesta va fi gata.

Un antrenament începe cu încălzirea calului, treptat. Nu contează cât de avansat ești tu sau cât de avansat este calul, totul trebuie să fie treptat: începi la pas, apoi cu trap, apoi galop.

Un antrenament poate dura 40-50 de minute la un cal de sărituri sau curse, iar la unul de anduranță poți sta călare și 4 – 5 ore.

Am schimbat mai mulți antrenori. De exemplu, domnul Viorel Bubău este maistru emerit al călăriei românești, m-am antrenat cu dânsul trei ani. El a participat la olimpiadă, domnul Marian Feraru încă participă la concursuri, are foarte multă experiență. Ei m-au învățat tot ce știu.

Aici, la Constanța, mă antrenez cu Daria Gladun care vine o dată pe săptămână și mă corectează în ceea ce fac.

5. Câte căzături ai avut, de când practici acest sport?

Aaaa…. au fost multe! În jur de 28 de căzături, îmi pocnesc toate oasele. Am avut mâna ruptă de 2 ori, piciorul drept, ligamentele, umărul deplasat și capul spart … Și probabil vor mai urma.

6. Cum se împacă școala cu sportul pe care îl practici?

Eu mă antrenez trei ore pe zi, 6 zile din săptămână. Cursurile le termin în jur de ora 14.30, iar după vin mereu aici, la cai, iar în week-end sunt aici aproape toată ziua.

Pentru că nu pot antrena doar eu toți caii din grajd, avem 10 în afară de cei doi ai mei, mai vin cu câteva colege cu care mă antrenam în trecut, la centrul de echitație de la Delfinariu. Mi-am strâns un grup de 7-8 fete care vin cu mine, mă ajută să mă antrenez, să scot caii, dar le antrenez și pe ele. În același timp, ele antrenează și caii.

Practic, acum, mă îngrijesc și lucrez caii de la Domeniile Mitroi, pregâtundu-mă astfel și pentru competiții.

Caii stau liberi, afară, de dimineață până la prânz, mișcarea pentru un cal este foarte importantă, necesară pentru sănătatea lui.

De exemplu, cu Luna, prima dată nu puteam să pun mâna pe ea. Am pus-o într-un țarc și am luat un scaun, o găleată cu morcovi și stăteam câte 3 ore lângă ea, doar ca să capete încredere în mine. Acum este o dulceață, pot să o și încalec.

7. Câți cai încaleci de aici, de la Domeniile Mitroi?

Încalec mai mulți cai: a mea, Mickey – calul de anduranță, un armăsar, Fortuna – iapa de curse, Nina și Daia, două surori. Aici sunt în total 10 cai.

8. La ce competiții importante ai participat anul trecut și care au fost rezultatele obținute?

Am participat la concursuri naționale, la cupe, mai mult pe etape.

În patru zile de concurs, spre exemplu, participam, pe zi, la câte două probe. Concursuri sunt în București la „Equestria”, la Brașov, la Clubul Sportiv Ecvestru „163 Plopi”, la Jegălia. Anduranța se ține la Mangalia și Ploiești, iar primul concurs de dresaj l-am avut la hipodromul de armăsari din Târgu Mureș.

Cele mai bune rezultate le-am obținut la sărituri pentru că, de când mi-am luat-o pe Sissi m-am axat mai mult pe asta, am vrut să excelez.

9. Cine te susține și te încurajează în practicarea acestui sport? 

Mama și mătușa mea mă susțin total. De încurajat – toată familia dar și prietenii. Toată lumea mă întreabă când poate veni aici, să încalece caii, dar nu este un sport pe care îl poate practica oricine, trebuie să ai talent și să munești mult. Este și foarte periculos. Când te urci pe un animal atât de mare, trebuie să îți asumi că orice ți se poate întâmpla.

10. Cât de costisitor este acest sport?

Este un sport foarte costisitor. După Formula 1, este echitația și apoi tenisul. Tot anul sunt concursuri la care poți participa. În primul rând îți trebuie remorcă, deplasările costă, cazare, antrenor, grăjdar, costurile concursurilor, hrana, echipamentele – sub 1.000 de euro nu sunt. Dar fiind pe podium mereu, primesc vouchere și îmi mai achiziționez diverse echipamente. Câștigurile de la Amatori I și Amatori II sunt sunt formă de vouchere, după primesc și bani cash. Niciodată nu câștigi bani ca și proprietar de cai, câștigi ca și antrenor, călăreț…

Doar cazarea unui cal costă 600 de euro pe lună, nu este cazul acum pentru noi, aici, la Domeniile Mitroi. Medicul, potcovitul cailor o dată pe lună – 350 de lei, hrana bună a animalului, veterinarul care vine de două ori pe lună, un grăjdar bun, așa cum este Bogdan, este singurul în care am încredere, un om cu experiență, cu care lucrăm de 2 ani. El este grăjdar de cai de concurs, dar a venit după noi. Toată viața numai asta a făcut.

11. Care este cea mai frumoasă amintire a ta de până acum?

Sunt multe, dar cea mai frumoasă a fost atunci când mama mi-a cumpărat-o pe Sisi, când mi-a arătat actele.

 

12. Care a fost cea mai urâtă accidentare?

Am avut multe accidentări. În general nu încalec cu cască, însă într-o zi, mi-am pus casca. Am mers pe o iapă oarbă, de curse. Ea avea mare încredere în călăreț. Eram cu ea cu viteză mare și mi s-a rupt șaua, nu am mai putut să îi spun, stânga sau dreapta și ne-am rostogolit. Eu am rămas acolo, iapa a reușit, cu piciorul tăiat, să ajungă acasă. Ulterior, m-au căutat pe câmp și m-au adus acasă. Dacă nu aveam casca, nu era bine.

13. Care este cel mai mare vis al tău?

Participarea la Jocurile Olimpice, ceea ce înseamnă probe de 1,80 cm – 1,90 cm, de forță – cât de mult poți să sări tu cu calul. Spre exemplu, în vara 2021, în România s-a sărit cel mai mult 2,10 m.

Mi-am propus ca să fac un tur al României, în primăvară, în luna mai, călare, cu Mickey, armăsarul negru. Voi avea supraveghere, voi merge zilnic de la răsărit până la apus și vreau să merg până la Târgu Mureș, la domnul antrenor Bubău. Este însă un efort financiar mare pentru familia mea și ar trebui să găsesc până atunci niște sponsori.

”Doresc să îi mulțumesc și pe această cale domnului Florin pentru tot sprijunul acordat și pentru tot ceea ce face pentru mine. Nu știu dacă fără ajutorul dânsului aș mai fi putut continua pe această cale”, a ținut să puncteze, la finalul discuției, Julia Popescu.

https://youtu.be/fe8NhdOtht0