Împreună pentru Victor Radu! Apel umanitar pentru tânărul jurnalist din Constanța care suferă de o boală gravă

Victor este colegul meu de facultate. Era singurul băiat din an, printre 25 de fete. Era și atunci, este și acum un tip descurcăreț, muncitor, sensibil și cu un umor aparte. Era cumva protejat de noi, fetele. Acum, când se află într-o cumpănă a vieții, încercăm, toți cei care l-au cunoscut, prin prisma profesiei, să îl ajutăm cât putem de mult. Are doi copii mici care au nevoie ca tatăl lor să le fie aproape, sănătos. Orice ajutor contează și credem cu tărie că stă doar în puterea noastră să îl ajutăm. 

Victor se află în prezent într-o clinică din Turcia acolo unde a început deja ședințele de radioterapie pe care le suportă cu greu. Are dureri mari și perioada critică abia a început.

Eforturile financiare ale familie asigură tratamentul doar pentru prima lună.

Așadar, eforturile noastre, ale tuturor celor care îl cunosc sau nu, nu trebuie să se oprească aici.

Împreună putem să-l ajutăm pe Victor!

Contul bancar în care puteți face donații:
TITULAR CONT
RADU CATALINA
IBAN
RO56BACX0000001206602000

Soţia sa, jurnalista Radio Constanța, Cătălina Dragotă Radu, a descris, zilele trecute într-o postare pe o reţea de socializare, chinul prin care au fost nevoiţi să treacă din cauza sistemului medical din România.

„Astăzi Victor a început ședintele de radioterapie pentru forma gravă de cancer de care suferă. În Turcia, nu în România. Nu este un moft sau o plimbare ca acelea din care tot puneam noi poze pe Facebook, ci am ajuns aici din disperare și pentru că nu mai avem timp. Tratamentul poate fi făcut și în România, ni se tot spune! Așa am crezut și noi și așa le-am spus celor care ne sfătuiau să plecăm în străinătate încă din luna iunie, când am ajuns prima dată la doctor și a apărut suspiciunea unei boli rare sau a cancerului. N-am plecat și mereu, din diferite motive, a apărut câte o amânare, de trei zile, de cinci zile, de o săptămână. Mereu ni s-a zis să avem răbdare, să așteptăm, ce mai contează câteva zile în plus? Au trecut așa mai bine de două luni, de internări, de investigații în urma cărora i s-a fisurat esofagul, de zile în șir de hrănire artificială, dureri și chin. Biopsia am primit-o la sfârșitul lui iulie. După o lună, tratamentul nu începuse. Nu mai vorbesc de așteptările pentru testarea imunohistochimică sau pentru PET CT, investigație fără de care nu poate începe tratamentul. Când le-am avut pe toate, am plecat la București, pentru radioterapie. Medicul la care aveam programare a spus că acest lucru nu este posibil și că doctorii care l-au tratat până atunci au greșit. Șocați și debusolați, am început să îi sunăm pe medicii care îl trataseră până atunci. Luna august, luna concediilor, n-am primit răspuns nici la telefoane, nici la mesaje. Din concediul din Grecia ne-a răspuns un doctor care ne-a recomandat să cerem a doua părere. Două zile am încercat să găsim un specialist care să ne lămurească. Fie erau în concediu, fie ne programau peste câteva zile sau, pur și simplu, se fereau să ofere a doua opinie ca să nu intre în conflict cu colegii. Am întrebat unde putem găsi o comisie care să îi analizeze cazul și să nu ne mai trimită pe noi de la un doctor la celălalt. În străinătate, a fost răspunsul și așa ne-am hotârât să mergem la Istanbul, la primul spital care a răspuns solicitărilor noastre. Dacă am fi venit în Turcia din iunie, de la prima suspiciune, cel mai probabil tratamentul era deja finalizat. Acum, cancerul s-a extins, iar complicațiile sunt și mai mari. De ce vrem să rămânem aici pentru tratament? Pentru că nu mai avem timp de alte amânări, pentru că am întâlnit români care au fost nevoiți să se întoarcă la Istanbul din cauză că în țară nu existau medicamentele necesare ori dura prea mult până erau aprobate. După ce i-au analizat cazul aici, am aflat că fiecare medic român a avut dreptate într-o anumită proporție. Concluzia este că, în România, avem medici buni, dar un sistem care te lasă să mori cu zile. Tratamentul este costisitor și nu avem toată suma necesară. Fără să aștepte să cerem ajutorul, prietenii și colegii noștri din presă s-au mobilizat extraordinar și, pe lângă familie, ne-au ajutat să plătim toate investigațiile și o parte din tratament. Tuturor le suntem recunoscători și le mulțumim că sunt alături de noi„, scrie Cătălina Dragotă Radu.

Povestea acestor doi tineri jurnaliști constănțeni, părinți a doi copii, poate fi a oricăruia dintre noi.

Ei sunt, din nefericire, victimele unui sistem de sănătate defect, care, în ciuda unor medici de excepție, se poticnește în birocrație și indiferență.