„Măcelul de la LOFT” povestit de Codrin Maticiuc: „Țineau gardul de 2 metri cu toată puterea, sute de oameni împingeau ca la revoluție, disperați să intre”
Știrile zilei
Codrin Maticiuc povestește, într-o postare pe pagina sa de Facebook, o întâmplare petrecută în acest week-end, în Mamaia, intitulată sugestiv „Măcelul de la LOFT”.
Într-un stil amuzant, Codrin povestește despre aglomerația incredibilă din acest week-end din unul din cluburile de fițe de pe litoral unde sute de oameni așteptau la cozi incredibile, flancați de un gard de fier de 2 metri, să intre, cu orice preț, la petrecere white.
În încercarea sa de a ajuta pe cineva să reintre în club, Codrin povestește cum el însuși era cât pe ce să rămână în afara clubului.
Povestea, plină de haz o puteți citi mai jos:
„A fost măcel ieri la LOFT Mamaia. Efectiv măcel. Eu m-am bucurat ca un copil că am ajuns pentru că, total neașteptat, am terminat până în prânz sâmbătă filmările la „Vlad”. Fugi acasă, mi-am căutat pantalonii de unică folosință anuală, adică pantalonii scurți albi cumpărați acum câțiva ani tot pentru White Party de la LOFT. I-am găsit și m-am bucurat că i-am dat și la spălat după petrecerea de anul trecut, mi-am luat un tricou alb și ochelarii de soare (o pereche, ce …. mea sa fac cu două?!?) și am plecat spre LOFT Mamaia pentru cea mai frumoasă petrecere de la mare.
Cânta și Delia și cum ea când cântă la LOFT își ia și masă sa petreacă am stat cu ea, cu soțul ei Răzvan și prietenii lor. Masa de lângă noi, alți prieteni de-ai lor, niște oameni care comandau roabe întregi de șampanie cu tot cu soundtrack de la Pirații din Caraibe. La un moment dat plătitorul de la masa lor a venit la Răzvan și i-a spus că nevastă-sa a plecat până la hotel sa alăpteze și n-o mai lasă să intre. Am zis ca nu se poate așa ceva și l-am luat de mână să ieșim după soție fără să-mi treacă prin cap să întreb patronii dacă chiar e așa.
Când am ieșit mi-a spus un bodyguard așa peste umăr „vezi ca nu mai intri”. Am râs și am cautat-o pe femeie și am încercat sa reintram. Canci. Gardurile de la intrare fuseseră legate între ele cu lanțuri. M-am dus la unul dintre gate keepers: „bro eu ce fac?”. Cu lacrimi în ochi mi-a zis „nu știu, nu am cum sa te ajut”, și mi-a făcut semn spre cei aproximativ 150 de oameni care stăteau în față, TOȚI îmbrăcați în alb și TOȚI cu brățări la mâna.
Ce trebuie sa știți e ca situația asta a fost doar o oră și până la urmă toți cei care aveau brățară au intrat pe măsură ce alții ieșeau. Însă toată povestea asta îmi amintește de anul care a precedat inventarea/instaurarea brățarilor. Tot LOFT, 1 Mai. Înăuntru omor. Nu se mai putea respira, nu se mai putea trăi. Afară omor, 3-400 de oameni la propriu. Personalul adusese un gard de fier înalt de 2 metri pe care l-au pus în ușă și pe care-l țineau toți bodyguarzii și ambii patroni. Îl țineau cu toată puterea pentru că pe partea cealaltă sutele de oameni împingeau în el ca la revoluție, disperați sa intre. În această drama totală am venit eu ca o floricică și le-am spus ca soția unui prieten (și gravidă pe deasupra a rămas pe dinafară). Patronul mi-a spus „sa vină aici” și mi-a indicat cu nasul locul în care gardul se îmbina cu peretele. Cu nasul pentru că ținea cu ambele mâini gardul ca sa nu învingă demonstranții. I-am strigat „Paula încearcă să ajungi la mine!”. A ajuns femeia cu chiu cu vai și toți băieții au făcut o crăpătură intre poarta improvizata și perete prin care ea s-a strecurat dar prin care au mai trecut 10-12 persoane până să apuce ei să închidă.
Aici am asistat la o scenă antologică. O fată plânsă toată a venit la unul dintre owneri: „nu vă supărați, eu am reușit să intru acum prin deschizatura, dar iubitul meu e încă acolo. Mă puteți ajuta?” La care omul meu i-a zis: „ai două variante, rămâi și te simți bine sau te ajut să ieși înapoi la el”. La care fata, pe loc, stegându-si lacrimile: „Pa iubi, eu am încercat”.
Trebuie să scriu o dată tot ce am trăit și am văzut prin cluburi. O sa fie groasă”.
Citește și:
