SC Arimex Comexim 2000 SRL și Asociația „Suflete Deschise“ lansează un apel la ajutorarea semenilor
Știrile zilei
SC Arimex Comexim 2000 SRL și Asociația „Suflete Deschise“ lansează un apel la ajutorarea semenilor noștri: „Să mergem în ieslea săracă, păgân sau creşțin, cu daruri, că magii, la Pruncul divin!”.
Colindele şi cântecele de Crăciun se aud peste tot prin oraş, la radio, la TV. E sezonul darurilor, sezonul în care ne amintim să fim mai buni, mai darnici.
Este un moment delicat în viaţa noastră, în care avem nevoie să învaţam că sărbătoarea Crăciunului înseamnă mai mult „a da“ decât „a primi“.
În Constanța, în acest moment zeci de familii nevoiașe cu mulți copii, locuiesc în iesle, în staul, alături de animale, în condiții foarte vitrege, greu de imaginat.
SC Arimex Comexim 2000 SRL și Asociația „Suflete Deschise“ îi îndeamnă pe constănțeni, dar nu numai, dacă au hăinuţe pe care nu le mai purtaţi, încălţăminte, jucării sau alte bunuri ce vă prisosesc, donaţi-le celor sărmani, aflaţi în nevoinţă mare.
Cei care doresc să vină în sprijinul acestora sunt rugaţi să aducă darurile la biserica de care aparţin sau, dacă nu se pot deplasa, să sune la numerele de telefon 0241/660580, 0725.540.515 sau să trimită un mail pe adresa suflete deschise@yahoo.ro în intervalul 8.00 – 18.00, iar donaţiile vor fi preluate de o echipă de voluntari.
Îndemn la milostenie
Trebuie să fim aproape de Pruncul Cel Sfânt născut în ieslea Betleemului., trebuie să fim asemenea magilor străini, călăuziți de Steaua cea minunată spre Hristos Mântuitorul, Cel care astăzi unește Cerul cu Pământul prin Întruparea Să. Minunându-ne de pronia lui Dumnezeu și călăuziți fiind de Steaua Betleemului, să ne închinăm împreună cu magii și păstorii Pruncului Iisus din iesle și Preacuratei Sale Maici, că apoi, să îi aducem continuu închinare și ofrandă în Betleemul sufletului nostru, primindu-L pe așternutul proaspăt din ieslea inimii noastre.
Prin modul de a gândi, de a vorbi şi de a făptui şi de a vieţui, aducem daruri, tămâie şi smirnă lui Hristos spre slavă lui Dumnezeu şi Mântuire.
Doar atunci, când ne rugăm, aducem tămâia rugăciunilor noastre şi a cântărilor noastre duhovniceşti Pruncului Iisus.
Doar atunci, când ne luptăm cu păcatul şi în locul păcatului săvârşim virtuţile (adică trecem de la gânduri rele la gânduri bune), când trecem de la cuvinte rele şi urâte la cuvinte curate şi frumoase, aducem smirnă lui Hristos; când trecem de la un comportament păgânesc, rău, decăzut, păcătos, la un comportament, sfânt, blând, ajutător, milostiv. aducem smirnă Pruncului Iisus.
Doar atunci, când săvârşim fapte bune împlinind poruncile lui Hristos de a iubi pe Dumnezeu în rugăciune şi pe semenii noştri în fapte bune, noi aducem lui Hristos aur, chiar dacă nu avem niciun bănuţ în buzunar şi nimic din aur. Aurul faptelor bune. Este cea mai mare cinstire pe care o putem aduce noi Pruncului Iisus”
Într-o lume care trăiește sub semnul tristețîi, a răutățîi și a violenței, în care întâlnești atâtea ziduri despărțitoare dintre frații de aceeași mamă, dintre soți, dintre părinți și copii, dintre bogați și săraci, dintre politicieni și popor,dintre preoți și credincioși, singură soluție salvatoare este să-L primim pe Hristos în sufletul nostru.
Primindu-L, pacea şi liniștea ne vor călăuzi și ne vor încălzi inimile…vom putea dărui la rândul nostru cel mai frumos, cel mai mare dar pe care îl poate oferi un om altui om – prezenţa iubitoare; pe lângă această orice altceva, oricât de costisitor și de frumos ar fi, nu înseamnă mare lucru. Adevărata dăruire începe atunci când, nemaiavând nimic de dat, ne oferim pe noi înşine printr-o vorbă bună, o mângâiere, sau o ascultare atentă a celuilalt. Dăruind această, ne asemănăm cu Dumnezeu care este Iubire. Să nu uităm că suntem responsabili de Darul pe care ni l-a făcut Dumnezeu. Această înseamnă că în orice moment al vieţîi trebuie să răspundem afirmativ când suntem chemaţi să dăm ceva. Când credem că nu avem nimic de dăruit, înseamnă că ne-am îndepărtat de Hristos care este sursă nesfârșită de bucurie. Întru totul adevărate şi de mare folos ne sunt nouă cuvintele Scripturii: „Omul milostiv îşi face bine lui, pe când cel cu inima împietrită îşi chinuie trupul” (Proverbe 11,17); „Fiţi deci milostivi precum şi Tatăl vostru milostiv este” (Luca 6,36).
Dacă nu oferim nimic, nu avem Crăciun!
Iubirea se întoarce la cel ce iubeşte, bucuria se întoarce la cel ce dăruieşte. Nu pierzi nimic dacă ajuți pe cineva, dacă ești generos cu cineva, câștigi sentimente pe care niciun ban din lume nu le poate cumpăra.
Reflectând, însă, la modul în care este așteptată, înțeleasă și trăită, astăzi, sărbătoarea Nașterii Domnului, vedem cu îngrijorare o obsesivă preocupare doar pentru pregătirea părțîi festive a sărbătorii, cu accentul pe mâncare, băutură, distracțîi și relaxare. Oare ce înseamnă, cu adevărat, pentru omul contemporan sărbătorile creștine, în general, și, mai ales, cele două mari praznice, Nașterea și Învierea Domnului? Îi este de ajuns să le considere doar prilejuri de nelucrare și petrecere cu prietenii? Se simte, cu adevărat, mulțumit și fericit doar admirând luminile colorate ce strălucesc în noapte pe străzile orașelor sau împodobind bradul, după un ritual prestabilit, și ascultând diverse melodii despre nașterea lui Hristos, difuzate pe diferite posturi de radio, pentru a-l introduce în așa-zisul „spirit al Crăciunului” sau al „sărbătorilor de iarnă”?
Iată, de ce, considerăm extrem de important să înțelegem adevăratul sens al bucuriei generate de sărbătorile creștine.
Singura și adevărata bucurie este simțită și trăită de om numai atunci când săvârșește binele: când face roditoare darurile primite de la Dumnezeu, spre folosul său sufletesc și, mai ales, al celor din jurul său; când aduce o rază de fericire pe chipurile posomorâte ale celor necăjiți și întristați; când contribuie, după a să putință, la alinarea suferințelor celor bolnavi, întemnițați sau abandonați de rude și prieteni; când reușește să-l întoarcă la Hristos pe cel rătăcit de la dreapta credință sau când îl ajută să trăiască potrivit poruncilor evanghelice, singurele care dau sens viețîi umane; când cultivă pacea, bună înțelegere, frățietatea și solidaritatea cu toți semenii săi, indiferent de apartenența lor etnică sau religioasă. Numai prin iubire jertfelnică, în Hristos vom putea pătrunde și noi în taină sărbătorilor creștine, bucurându-ne, an de an, de evenimentul petrecut, în urmă cu 2023 ani, în Bethleem, de posibilitatea că Pruncul dumnezeiesc să Se nască duhovnicește și în „ieslea” sufletelor noastre curățite de păcat. Această posibilitate va deveni certitudine în măsura în care, urmând lui Hristos și ascultând de Sfânta Să Biserică, vom învăța și ne vom strădui să facem binele în jurul nostru, „în toată vremea și în tot ceasul”, fapta cea bună fiind singură generatoare de bucurie autentică.
Traiul pe care actuală societate ni-l oferă, nu trebuie să fie o “scuză” care nu ne mai lase să-i ajutăm și pe ceilalți. Mulți au atâtea hăinuțe sau încălțăminte care nu le mai poartă de ani și le țîn în șifonier până se rup sau le mănâncă moliile sau chiar le aruncă la gunoi. Au jucării deși nu mai au copii, au tot feluri de lucruri adunate și de netrebuință… Confortul îi oprește să facă o mică excursie de binefacere, să meargă câțiva kilometri pe jos sau cu mașina că să ajute pe cineva. Și când te gândești că un copil sărac se bucură atât de mult chiar și de o jucărie stricată… o păpușă veche fără piciorușe, o mașinuță chiar fără roți, pentru că nu a avut niciodată jucării.
Adresând mulţumiri bunilor samariteni pentru faptele bune, pentru ajutorul trimis şi dragostea ce au arătat-o celor sărmani, vă doresc tuturor să petreceți sărbătorile de Crăciun, Anul Nou și Bobotează cu bucurie sfântă, în deplină sănătate trupească și sufletească și cu sporite nădejdi de mai bine, în anul care vine.
Citește și:
