Sfântul Nicolae, datini și superstiții: De ce se aduc în casă crenguțe de pomi fructiferi

Sfântul Nicolae, primul moș generos din luna sărbătorilor și a cadourilor este și unul dintre cei mai iubiți sfinți ai românilor. Sărbătorit în fiecare an pe 6 decembrie, este unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii.

În credința populară, Sfântul Nicolae mai este cunoscut și sub numele de Sân-Nicoară. Se spune că el păzește soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el pentru a ajunge la tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără căldură și fără lumină.

Dacă la Sfântul Andrei fetele puneau busuioc sub pernă pentru a-și visa ursitul, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi.

Crenguțele se așează lângă icoane ca să înflorească până de Anul Nou. Dacă acest lucru se întâmplă, înseamnă că anul care vine va fi unul foarte roditor și plin de satisfacții.

În colindele româneşti se vorbeşte despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că bătrânii cunoşteau şi ei că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, înseamnă că Sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa flori albe.

În zona rurală, în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii se organizează în cete și își aleg gazda în casa căreia vor avea loc repetițiile pentru colinda de Crăciun și de Anul Nou.

În popor se crede că de Sfântul Nicolae începe iarna, în adevăratul sens al cuvântului. În această zi,  Moșul își scurtură barba sură și începe să ningă. Iar dacă nu ninge, înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.

Conform tradiției populare, în nopțile sfințite de sărbatori, când cerurile se deschid și pentru noi, muritorii de rând, se spune că preț de o secundă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând alături de Părintele ceresc.

Moaștele Sfântul Ierarh Nicolae sunt păstrate la o biserică ce îi poartă numele, în orașul Bari din sudul Italiei.

Citește și:

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Andrei. De ce se pune busuioc sub pernă