Tot ceea ce trebuie să cunoască părinții cu privire la declararea nașterii unui copil

Venirea pe lume a unui copil aduce o mare bucurie în orice familie. Însă, imediat după ce acesta a făcut cunoștință cu familia, unul dintre părinți are obligaţia de a face declaraţia de naştere.

În cazul în care, din diferite motive, unul dintre părinți nu o pot face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere, asistentului social sau, după caz, persoanei cu atribuţii de asistenţă socială din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea sau oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului.

Întocmirea actului de naştere se face, ca urmare a unei declaraţii verbale a persoanelor interesate sau din oficiu, de către ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul.

Declararea naşterii se face în termen de 30 de zile pentru copilul născut viu şi în termen de 3 zile pentru copilul născut mort.

Termenele se socotesc de la data naşterii.

În cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 30 de zile, declararea naşterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Pentru copilul născut mort se întocmeşte numai actul de naştere.

Întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei verbale a persoanelor interesate, a actului de identitate al mamei şi al declarantului, a certificatului medical constatator al naşterii şi, după caz, a certificatului de căsătorie al părinţilor.

Dacă declaraţia priveşte un copil din afara căsătoriei, iar recunoaşterea paternităţii are loc în momentul declarării naşterii, datele privind tatăl copilului se înscriu în rubricile corespunzătoare din cuprinsul actului de naştere ce se întocmeşte.

În situaţia în care declarantul este cetăţean străin, necunoscător al limbii române ori persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, la depunerea documentelor necesare înregistrării naşterii se va folosi interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual şi al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

Important de știut cu privire la prenumele copiilor!

Ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a refuza motivat, comunicând în scris declarantului, înregistrarea prenumelor formate din cuvinte indecente, ridicole ori altele asemenea, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri sau interesele copilului, după caz.

Prenumele declarat la data înregistrării naşterii nu poate fi format din mai mult de trei cuvinte.

Dacă părinţii nu au nume de familie comun sau există neconcordanţă între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii şi declaraţia verbală a declarantului ori prenumele este format din mai mult de trei cuvinte, întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei scrise şi semnate de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie şi prenumele copilului.

Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la prenumele copilului născut viu, în actul de naştere se va înregistra prenumele din certificatul medical constatator al naşterii. Dacă în certificatul medical constatator al naşterii prenumele înscris are mai mult de trei cuvinte, în actul de naştere se înscriu doar primele trei.

În lipsa acordului părinţilor cu privire la numele de familie, instanţa de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăriei unităţii administrativ-teritoriale care a înregistrat actul de naştere.

În această situație în actul de naştere întocmit cu ocazia declarării naşterii nu se completează numele de familie al copilului; certificatul de naştere se eliberează numai după înscrierea menţiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanţa de tutelă.

Orice persoană care a găsit un copil ale cărui date de identificare nu se cunosc este obligată să anunţe cea mai apropiată unitate de poliţie în termen de 24 de ore.