Tradiții si superstiții în Joia Mare. Ce e bine să faci în această zi

În Joia Mare se prăznuieşte spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina cea de Taină, la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani şi vinderea Domnului de către Iuda. În seara acestei zile, creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Joia Mare este cunoscută, mai ales în cultura populară actuală, ca ziua în care se înroşesc ouăle.

Joia Mare este ziua în care gospodinele trebuie să vopseasca ouăle în roşu, urmând ca în Sâmbata Mare să coacă pasca şi cozonacul care vor fi duse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfinţite.

Cu o zi în urmă, în Miercurea Mare, biserica a oficiat denii, slujbe speciale înainte de Paște, iar creștinii au avut de respectat anumite tradiții.

Tradiţii în Joia Mare din Săptămâna Patimilor

În tradiţiile românilor, Joia Mare se mai numeşte Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimăriţa. Este termenul până la care femeile trebuiau să termine de tors cânepa. La cele leneşe se spunea că vine Joimăriţa să vadă ce-au lucrat, iar dacă le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul.

Uneori, o femeie bătrână mergea pe la casele cu fete mari şi dădea foc cânepii netoarse. La fel, copiii, unşi pe faţă cu negreală, mergeau să le îndemne la lucru pe fetele de măritat şi să primească ouă pentru încondeiat de Paşte.

Obiceiuri de Paşte în România

În Sudul ţării, fetele fac câte 12 noduri unei aţe, punându-şi la fiecare câte o dorinţă şi dezlegându-le când dorinţa s-a împlinit. Acesta aţă şi-o pun sub pernă seară, crezând că-şi vor visa ursitul. Tot aici se păstrează obiceiul de a spăla picioarele celor din casă (copii) de către femeile mai în vârstă.

În Vestul ţării, o familie care prepară pâinea pentru Paşte, pentru biserică, o aduce acum cu vase noi, cu lumânări şi vin, pentru a rămâne până la Paşti. Din Joia Mare până în ziua de Paşti se zice că nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toacă.

Ultima pomenire a morţilor din Postul Mare

Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morţi – acum se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare.

Joia Mare este cunoscută, mai ales în cultură populară actuală, ca ziua în care se înroşesc ouăle – se spune că ouăle înroşite în această zi nu se strică tot anul. Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb în vopsea. În trecut, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoarec, cu flori de tei, iar luciul li se dădea ştergându-le, după ce au fiert, cu slănină sau cu untură.

Spiritualitatea românească păstrează câteva legende referitoare la înroşirea ouălor. Cea mai cunoscută spune că, întâlnindu-se cu fariseii, Maria Magdalena le-a spus că Hristos a înviat, iar ei au răspuns că Hristos va învia atunci când se vor înrosi ouăle din coşul ei, iar ouăle s-au făcut roşii. Se mai spune că, după Înviere, fariseii au aruncat cu pietre în Maria Magdalena, iar pietrele s-au transformat în ouă roşii.

Superstiții în Joia Mare

În anumite zone de la sate se fac focuri pentru suflete celor dragi trecuți în neființă, despre care se spune că vin şi stau la ştreaşina casei unde au trăit. Din acest motiv se spune că în această zi nu este bine să dai cu mătura, pentru ca praful să nu ajungă pe sufletele celor decedați.

Femeile însărcinate mergeau la Denie cu o sfoară cu noduri, pe care o desfăceau la fiecare evanghelie, pentru a naşte mai uşor atunci când venea timpul să își aducă pe lume copiii.

O superstiție veche spune că Joimărița, o sfântă mitologică asemănătoare Sfintei Vineri, umbla pe ulițile satelor să vadă dacă gospodăriile sunt îngrijite. În cazul în care acestea nu erau îi blestema pe cei care trăiau acolo, iar aceștia aveau parte de un an plin de greutăți și ghinioane.

În Joia Mare femeile nu au voie să spele haine, nici cu mâna si nici cu maşina de spălat și nici să facă parastase. Ultima zi în care puteau face asta era Miercurea Mare, potrivit obiceiurilor stramoşeşti.