(FOTO) Istoria Dobrogei: Populația Dobrogei în februarie 1879

Ziarul Amprenta vine în întâmpinarea cititorilor săi cu o rubrică nouă, intitulată Istoria Dobrogei.

Trăind într-o epocă în care ritmul vieții de zi cu zi se accelerează pe măsură ce tehnologia devine atotstăpânitoare, sunteți la un click distanță de o călătorie bisăptămânală, de câteva minute în trecut, având astfel ocazia de a cunoaște „Istoria Dobrogei moderne (1878-secolul XX)” oferită de Marius Teja și Ziarul Amprenta.

Marius Teja este absolvent al Facultății de Istorie, secția Istorie Contemporană, a Universității București și a Masterului de Relații Internaționale al Facultății de Istorie a Universității București. În perioada 1998 – 2002 a fost redactor la Mediafax, iar în perioada 2016 – 2018 colaborator voluntar al cotidianului „Ziua de Constanța”, unde a realizat serialul „Călători străini prin Dobrogea”. Ulterior, pentru o perioadă de doi ani, a fost redactor în cadrul aceleași redacții, realizând serialul „Istoria Dobrogei”. De asemenea, începând cu anul 2020 editează blogul „Națiunea Armână”: https://natiuneaarmana.blogspot.com.

Populația Dobrogei în februarie 1879

Baronul olandez d`Hogguer a publicat în februarie 1879, la București, în franceză și română, broșura Informațiuni asupra Dobrogei, rezultat al unei călătorii de afaceri în Dobrogea românească, în care oferă și date demografice în baza unor documente ale fostei administrații rusești din iunie 1877 – noiembrie 1878.

Baronul d`Hogguer și Informațiuni asupra Dobrogei

Baronul Guillaume Gerard d`Hogguer s-a născut în 1846 la Napoli (Italia), într-o familie de origine olandeză, și a decedat în 1911 la Barcelona (Spania).

În 1879 el a publicat, la București, o broșură în limbile română și franceză. Versiunea în limba română, Informațiuni aupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele și viitorul ei, are 55 de pagini și a fost publicată de Editura Libăriei Socec cu prețul de 1 leu nou. Versiunea în limba franceză, Reinsegnements sur la Dobrodja. Ses etat actuel, ses ressources et son avenir, are 45 de pagini și a fost publicată de Impr. de l`Association Acad. Roumaine.

În dedicația adresată „Alteței Sale Regale Carolu I Domn al Românilor”, el îi oferă „aceste puține studii ce am fost în posițiune să fac asupra României Transdanubiene”. În septembrie 1878 Parlamentul acordase domnitorului Carol titlul de „Alteță Regală”, care a reprezentat un pas către acordarea titlului de rege la 10 Mai 1881.

În „Precuvântare”, autorul arată că „affaceri de serviciu” i-au dat ocazia unei călătorii în Dobrogea, unde a fost nevoit să rămână mai mult timp din cauza climei: „asprimea cea extraordinară a iernii de atunci întrerupând tote comunicațiile”.

Baronul nu intenționase să publice informațiile culese despre regiune, dar „persone competinte” din București consideraseră că lucrarea „ar putea să presinte interes și chiar a deveni de ore care utilitate pentru țeră”.

El mulțumea prefecților Gheorghe M. Ghika (Tulcea), Remus Opreanu (Constanța) și general Gherghel (Silistra Nouă) pentru „asistența” acordată în realizarea broșurii.

Generalul Tobias Gherghel (1835 – 1883 Botoșani) a deținut funcția de prefect al efemerului județ Silistra Nouă, care va fi desființat la 1 aprilie 1879, iar teritoriul său dunărean inclus în județul Constanța. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)

Remus Opreanu a fost primul prefect al județului Constanța, deținând funcția din noiembrie 1878 până în 1883.

Tabelul demografic al Dobrogei

Baronul a realizat un tabel al populației Dobrogei bazat pe documente rusești, precizând că era „aprope imposibil” să folosească informațiile primite de la autoritățile române deoarece sunt „âncă incomplecte”.

Tabelul nu include „districtul Mangalia și o parte din provincia Cernavoda (Silistra Nouă)”, dar, conform datelor prefecturii Constanța/Chiustengea, „s`ar putea evalua” numărul locuitorilor districtului Mangalia la 15.825. În consecință, totalul populației Dobrogei ar fi fost de 156.560 de locuitori, cifră ce i se părea olandezului „destul de exactă”.

În capetele liniilor tabelului sunt trecute unitățile administrativ-teritoriale: „orașul Tulcea, arondismentul Tulcei, arondismentul Babadagului, arondismentul Chiustengei, arondismentul Cernavodă Hîrșova, arondismentul Măcinului, arondismentul Sulinei, Totalul”.

În capetele coloanelor tabelului sunt trecute naționalitățile: „Bulgari, Români care recunosc religia [biserica ortodoxă] bulgară, Români care recunosc religia [biserica ortodoxă] greacă, Ruși Ortodocși, Ruși Lipoveni, Greci, Armeni, Israeliți, Totalul celor ce recunosc biserica bulgară, Totalul celor ce recunosc biserica greacă, Germani, Tătari, Țigani, Turci, Supuși străini, Totalul locuitorilor”.

Orașul Tulcea avea 17.948 locuitori, din care: 3.256 Bulgari, 232 Români care recunosc religia bulgară, 1.436 Români care recunosc religia greacă, 1.876 Ruși Ortodocși, 1.736 Ruși Lipoveni, 324 Greci, 160 Armeni, 304 Israeliți, 3.488 Totalul celor ce recunosc biserica bulgară, 3.636  Totalul celor ce recunosc biserica greacă, 0 Germani, 224 Tătari, 0 Țigani, 300 Turci, 976 Supuși străini.

Arondismentul Tulcei avea 24.295 locuitori, din care: 1.117 Bulgari, 344 Români care recunosc religia bulgară, 6.195 Români care recunosc religia greacă, 3.360 Ruși ortodocși, 298 Ruși Lipoveni, 67 Greci, 6 Armeni, 175 Israeliți, 1.461 Totalul celor ce recunosc biserica bulgară, 9.622  Totalul celor ce recunosc biserica greacă, 603 Germani, 464 Tătari, 0 Țigani, 520 Turci, 0 Supuși străini.

Arondismentul Babadagului avea 41.063 locuitori, din care: 13.436 Bulgari, 838 Români care recunosc religia bulgară, 1.209 Români care recunosc religia greacă, 1.012 Ruși ortodocși, 4.073 Ruși Lipoveni, 246 Greci, 256 Armeni, 163 Israeliți, 14.274 Totalul celor ce recunosc biserica bulgară, 2.467  Totalul celor ce recunosc biserica greacă, 1.227 Germani, 516 Tătari, 63 Țigani, 1.192 Turci, 10 Supuși străini.

Arondismentul Chiustengei avea 9.020 locuitori, din care: 470 Bulgari, 0 Români care recunosc religia bulgară, 177 Români care recunosc religia greacă, 0 Ruși ortodocși, 252 Ruși Lipoveni, 0 Greci, 8 Armeni, 32 Israeliți, 1.470 Totalul celor ce recunosc biserica bulgară, 177  Totalul celor ce recunosc biserica greacă, 0 Germani, 4.624 Tătari, 144 Țigani, 1.388 Turci, 0 Supuși străini.

Arondismentul Cernavodă Hîrșova avea 13.964 locuitori, din care: 440 Bulgari, 0 Români care recunosc religia bulgară, 6.028 Români care recunosc religia greacă, 16 Ruși ortodocși, 280 Ruși Lipoveni, 136 Greci, 0 Armeni, 0 Israeliți, 440 Totalul celor ce recunosc biserica bulgară, 6.186  Totalul celor ce recunosc biserica greacă, 0 Germani, 180 Tătari, 0 Țigani, 264 Turci, 0 Supuși străini.

Arondismentul Măcinului avea 22.397 locuitori, din care: 3.161 Bulgari, 0 Români care recunosc religia bulgară, 7.264 Români care recunosc religia greacă, 376 Ruși ortodocși, 1.126 Ruși Lipoveni, 56 Greci, 0 Armeni, 75 Israeliți, 2.161 Totalul celor ce recunosc biserica bulgară, 7.696  Totalul celor ce recunosc biserica greacă, 0 Germani, 304 Tătari, 126 Țigani, 1.052 Turci, 0 Supuși străini.

Arondismentul Sulinei avea 5.148 locuitori, din care: 36 Bulgari, 0 Români care recunosc religia bulgară, 444 Români care recunosc religia greacă, 896 Ruși ortodocși, 796 Ruși Lipoveni, 608 Greci, 8 Armeni, 32 Israeliți, 36 Totalul celor ce recunosc biserica bulgară, 1.984  Totalul celor ce recunosc biserica greacă, 12 Germani, 112 Tătari, 8 Țigani, 96 Turci, 116 Supuși străini.

Totalul populației era 134.735 locuitori, din care: 21.916 Bulgari, 1.414 Români care recunosc religia bulgară, 22.753 Români care recunosc religia greacă, 7.546 Ruși ortodocși, 8.883 Ruși Lipoveni, 1.437 Greci, 438 Armeni, 781 Israeliți, 23.330 Totalul celor ce recunosc biserica bulgară, 31.726  Totalul celor ce recunosc biserica greacă, 1.842 Germani, 6.424 Tătari, 341 Țigani, 4.812 Turci, 1.102 Supuși străini.

Dacă totalizăm, obținem un număr de 24.167 români, marea majoritate în zonele Tulcea, Măcin, Cernavoda și Hârșova, adică pe linia Dunării.

Populația Dobrogei în toamna lui 1878

Francezul Alfred de Caston, editor al publicației „Revue de Bucarest”, a efectuat în toamna anului 18178 o călătorie în Dobrogea, aflată încă sub ocupație rusească, și la întoarcerea la București a publicat broșura Voyage dans la Dobroudcha.

El a realizat un tablou etnic al populației din sangeacul Tulcea (până la linia Cernavoda-Constanța), folosind statistici realizate pe baza registrelor religioase.

• orașul Tulcea – ruși/903 – bulgari/814 – români/417 – greci/80 – armeni/40 – evrei/75 – germani/0 – străini/245 – tătari/30
• districtul Tulcea – 640 – 500 – 1520 – 15 – 2 – 55 – 125 – 3 -200
• districtul Măcin – 270 – 350 – 1390 – 7 – 0 – 30 – 12 – 0 -5
• districtul Constanța – 70 – 500 – 65 – 110 – 15 – 27 – 35 – 450 – 2
• districtul Babadag – 300 – 2100 – 425 – 70 – 55 – 35 – 330 – 2 – 10
• districtul Cernavoda – 77 – 120 – 1500 – 35 – 0 – 0 – 0 – 0 – 5
• districtul Sulina – 360 – 15 – 210 – 230 – 20 – 6 – 0 – 50 – 0

Caston a prezentat și tablou cu cifrele defalcate pe sexe, ale cărui totaluri erau: orașul Tulcea – 8.864 locuitori, districtul Tulcea – 14.614, districtul Măcin – 11.238, districtul Constanța – 4.929, Medgidia – 2.593, districtul Cernavoda – 8.687, districtul Sulina – 3.721, districtul Babadag – 23.236, total – 77.880.

De asemenea, el menționa că în ultimele două luni reveniseră la casele lor 2.352 de familii de tătari și turci cu 12.000 de suflete, din care în: orașul Tulcea – 88, districtul Tulcea – 248, districtul Babadag – 80, districtul Măcin – 266, districtul Sulina – 252

districtul Constanța – 1.429, districtul Cernavoda – 189. În plus, numărul tătarilor care se așezaseră în sudul Dobrogei după instalarea administrației rusești în iunie-iulie 1877 ajunsese la 50.000 și „vin în masă în fiecare zi”.

În text, Caston evalua populația orașului Tulcea la 25.000-30.000 de locuitori, cu mult mai mare decât cifrele din tablouri, și preciza că Măcin era locuit „aproape exclusiv de români”.

Editorul estima totalul populației Dobrogei (până la linia Mangalia – Silistra)  la 150.000 de persoane. (M. Teja, Dobrogea în toamna anului 1878)

Deși cifrele pe naționalități ale lui francezului sunt mai mici decât cele ale olandezului, la total ele coincid.

Populația Constanței în noiembrie 1878

George I. Auneanu (1851 Iași – 1937? Constanța) a fost unul din primii funcționari români care au preluat administrația orașului Constanța de la armata rusă de ocupație în noiembrie 1878. El a publicat în 1937, la Constanța, o broșură memorialistică despre acest eveniment istoric: Amintiri asupra trecutului.Kustendje-Constanța. 19-23 noiembrie 1878.

Auneanu preciza că cei mai mulți locuitori ai oraşului erau greci şi tătari, urmați de armeni și bulgari, puţini turci şi evrei, în timp ce la periferia orașului erau „râpi locuite de ţigani turciţi (foarte săraci)”.

Astfel, în ce-i privește pe grecii din Constanța, el îl contrazice total pe baron, care, surprinzător, dă cifra 0. Mai mult, funcționarul amintește biserica greacă  „Metamorphosis” recent construită și o școală primară greacă. Dintre numele de negustori greci menționate, se remarcau frații Ioan și Otton Macri, „mari furnizori de vapoare”, precum și fratele lor Nicolae, care a păstrat funcția de căpitan al portului deținută în epoca otomană.

Turcii, tătarii și bulgarii care emigrau își vindeau pământurile arabile marilor proprietari de animale, printre care se numărau și mocani ardeleni, care inițiau  agricultura pe mari suprafețe.

Românii dobrogeni se ocupau cu agricultura pe malul Dunării, iar la Constanța, din lipsă de enoriași, primul preot ortodox român, Nicolae Rășcanu, venea de la Cernavoda doar pentru a oficia Te Deum cu ocazia sărbătorilor naționale. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)

Etnografia Dobrogei în 1850

În 1850, agronomul Ion Ionescu (1818 Roman/Moldova – 1891 Brad/România) efectuase o călătorie de studii în Dobrogea otomană (până la linia Cernavodă – Constanța), publicând la întoarcerea în capitala imperială lucrarea Excursion agricole dans la plaine de la Dobrodja.

El arăta că populația Dobrogei era formată din 12 naționalități (turcă, tătară, română, bulgară, lipoveană, cazacă, greacă, egipteană, arabă, germană, armeană și evreiască) care veniseră „să colonizeze o provincie deșartă”, deoarece erau „oameni cari au fost lipsiți de o patrie și de mijloace de existență”.

Rușii ortodocși menționați de baron erau, de fapt, cazaci care nu mai acceptau regimul țarului rus și se refugiau în Imperiul Otoman.

De asemenea, egiptenii apar ca o categorie distinctă de restul arabilor din Imperiul Otoman, care, însă, nu mai apar după 30 de ani, în statistica olandezului.

Ionescu a redactat tabloul „Etnografia Dobrogei” folosind ca unitate demografică familia. A fost o lucrare „destul de grea”, dar care „nu prea se depărtează de adevăr” și care făcea necesară „o anchetă oficială”.

„Județul” Silistra (port la Dunăre în Bulgaria), întins spre nord și vest, cuprindea cinci cazale (cazaua era cea mai mică unitate administrativ-teritorială otomană și era condusă de un kadi/judecător) cu 10.444 de familii: Tulcea, Isaccea, Măcin, Hârșova și Baba (Babadag).

Cazaua Tulcea avea 9 sate și 2.962 familii, din care: 105 turcești, 0 tătărești, 1.290 românești, 200 bulgărești, 250 lipovenești, 787 căzăcești, 200 grecești, 20 egiptene, 0 arabe, 50 germane, 30 armenești și 30 evreiești.

Cazaua Isaccea avea 11 sate și 786 familii, din care: 183 turcești, 0 tătărești, 363 românești, 0 bulgărești, 0 lipovenești, 163 căzăcești, 29 grecești, 23 egiptene, 0 arabe, 0 germane, 3 armenești și 20 evreiești.

Cazaua Măcin avea 11 sate și 1.364 familii, din care: 501 turcești, 15 tătărești, 591 românești, 92 bulgărești, 93 lipovenești, 25 căzăcești, 20 grecești, 23 egiptene, 0 arabe, 1 germane, 3 armenești și 0 evreiești.

Cazaua Hârșova avea 33 sate și 1.404 familii, din care: 165 turcești, 688 tătărești, 496 românești, 0 bulgărești, 0 lipovenești, 0 căzăcești, 0 grecești, 6 egiptene, 0 arabe, 8 germane, 0 armenești și 0 evreiești.

Cazaua Baba avea 71 sate și 3.928 familii, din care: 557 turcești, 1.075 tătărești, 674 românești, 871 bulgărești, 40 lipovenești, 117 căzăcești, 1 grecești, 100 egiptene, 0 arabe, 0 germane, 40 armenești și 69 evreiești.

„Județul” Varna (port la Marea Neagră în Bulgaria), întins spre sud și est, cuprindea patru cazale cu 5.320 de familii:  Chiustenge, Mangalia, Balcic și Bazargic . Balcicul (Bulgaria) și Bazargicul (Dobrici/Bulgaria) au fost incluse în perioada 1913-1940 în teritoriul Cadrilaterului aparținând României.

Cazaua Chiustenge avea 37 sate și 1.068 familii, din care: 352 turcești, 442 tătărești, 242 românești, 26 bulgărești, 364 lipovenești, 0 căzăcești, 0 grecești, 0 egiptene, 0 arabe, 0 germane, 0 armenești și 0 evreiești.

Cazaua Mangalia avea 36 sate și 415 familii, din care: 405 turcești, 5 tătărești, 0 românești, 5 bulgărești, 0 lipovenești, 0 căzăcești, 0 grecești, 0 egiptene, 0 arabe, 0 germane, 0 armenești și 0 evreiești.

Cazaua Balcic avea 84 sate și 1.104 familii, din care: 620 turcești, 0 tătărești, 0 românești, 482 bulgărești, 0 lipovenești, 0 căzăcești, 0 grecești, 0 egiptene, 2 arabe, 0 germane, 0 armenești și 0 evreiești.

Cazaua Bazargic avea 89 sate și 2.773 familii, din care: 1.912 turcești, 0 tătărești, 0 românești, 538 bulgărești, 0 lipovenești, 0 căzăcești, 50 grecești, 40 egiptene, 143 arabe, 0 germane, 50 armenești și 0 evreiești.

În total, Dobrogea avea 388 de sate și 15.764 de familii, din care: 4.800 turcești, 2.225 tătărești, 3.666 românești, 2.214 bulgărești, 747 lipovenești, 1.092 căzăcești, 300 grecești, 212 egiptene, 145 arabe, 59 germane, 126 armenești și 119 evreiești.

Ionescu amintește și numele a 65 de sate dispărute.

O cauză nemenționată a acestor dispariții a fost reprezentată de cele patru războaie ruso-turce: 1768-1774, 1787-1791, 1806-1812 și 1828-1829.

Turcii era localizați spre Marea Neagră, tătarii în interiorul Dobrogei, iar românii spre Dunăre.

Colonizarea tătarilor (inițiată după ocuparea și desființarea hanatului Crimeei de către Rusia în 1783) a avut ca efect numirea Dobrogei „țara tătărească”.

Bulgarii veniseră în „ultimii 20 de ani”, cazacii și lipovenii continuau „să vină și acum”, iar cei mai noi coloniști erau germanii, întemeietorii satelor Malcociu, lângă Tulcea, și Techeli, lângă Hârșova, în timp ce grecii locuiau la orașe.

Ionescu abordează separat problema mocanilor, păstori ardeleni din Carpații Meridionali care iernau în Dobrogea. Ei veneau în transhumanță mai ales din satele Săcele, Sălişte, Valea, Tilişca, Galiştea, Răşinari, Poenari, Rădeni. Unii rămâneau în regiune și se însurau cu fete de români, arendând pășuni sau angajându-se la turci, tătari sau români. Stabilirea lor în Dobrogea otomană genera o dispută diplomatică și fiscală între cele două imperii, deoarece, deși renunțau la cetățenia austriacă, monarhia habsburgică continua să-i considere supuși ai săi.

Agronomul, ca și francezul și olandezul, era optimist în ceea ce privea viitorul demografic al regiunii: „Belşugul de cari se bucură locuitorii Dobrogei, provoacă un mare număr de naşteri. Creşterea populației e asigurată. Viaţa oamenilor e destul de lungă; am remarcat un mare număr de bătrâni”.

Bibliografie

Baronul D`Hogguer, Informațiuni asupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele și viitorul ei, Bucuresci, Editura Libăriei Socec, februarie 1879, 55 p.

Baronul D`Hogguer, Reinsegnements sur la Dobrodja. Ses etat actuel, ses ressources et son avenir, Impr. de l`Association Acad. Roumaine, 8, Bucarest, 1879, 45 p.

Jonesco Joan, Excursion agricole dans la plaine de la Dobrodja, Impr. de la Journal de la Constantinople, Constantinople, 1850

www.minac.ro

Teja Marius, Dobrogea în toamna anului 1878, „Amprenta”, Constanța, 31 ianuarie 2023

www. ziarulamprenta.ro

Teja Marius, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878, „Amprenta”, Constanța, 4 februarie 1878