(FOTO) Istoria Dobrogei: Măcin în februarie 1879

Ziarul Amprenta vine în întâmpinarea cititorilor săi cu o rubrică nouă, intitulată Istoria Dobrogei.

Trăind într-o epocă în care ritmul vieții de zi cu zi se accelerează pe măsură ce tehnologia devine atotstăpânitoare, sunteți la un click distanță de o călătorie bisăptămânală, de câteva minute în trecut, având astfel ocazia de a cunoaște „Istoria Dobrogei moderne (1878-secolul XX)” oferită de Marius Teja și Ziarul Amprenta.

Marius Teja este absolvent al Facultății de Istorie, secția Istorie Contemporană, a Universității București și a Masterului de Relații Internaționale al Facultății de Istorie a Universității București. În perioada 1998 – 2002 a fost redactor la Mediafax, iar în perioada 2016 – 2018 colaborator voluntar al cotidianului „Ziua de Constanța”, unde a realizat serialul „Călători străini prin Dobrogea”. Ulterior, pentru o perioadă de doi ani, a fost redactor în cadrul aceleași redacții, realizând serialul „Istoria Dobrogei”. De asemenea, începând cu anul 2020 editează blogul „Națiunea Armână”: https://natiuneaarmana.blogspot.com.z

Baronul d`Hogguer și Informațiuni asupra Dobrogei

Baronul Guillaume Gerard d`Hogguer s-a născut în 1846 la Napoli (Italia), într-o familie de origine olandeză, și a decedat în 1911 la Barcelona (Spania).

În 1879 el a publicat, la București, o broșură în limbile română și franceză. Versiunea în limba română, Informațiuni aupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele și viitorul ei, are 55 de pagini și a fost publicată de Editura Libăriei Socec cu prețul de 1 leu nou. Versiunea în limba franceză, Reinsegnements sur la Dobrodja. Ses etat actuel, ses ressources et son avenir, are 45 de pagini și a fost publicată de Impr. de l`Association Acad. Roumaine.

În dedicația adresată „Alteței Sale Regale Carolu I Domn al Românilor”, el îi oferă „aceste puține studii ce am fost în posițiune să fac asupra României Transdanubiene”. În septembrie 1878 Parlamentul acordase domnitorului Carol titlul de „Alteță Regală”, care a reprezentat un pas către acordarea titlului de rege la 10 Mai 1881.

În „Precuvântare”, autorul arată că „affaceri de serviciu” i-au dat ocazia unei călătorii în Dobrogea, unde a fost nevoit să rămână mai mult timp din cauza climei: „asprimea cea extraordinară a iernii de atunci întrerupând tote comunicațiile”.

Baronul nu intenționase să publice informațiile culese despre regiune, dar „persone competinte” din București consideraseră că lucrarea „ar putea să presinte interes și chiar a deveni de ore care utilitate pentru țeră”.

El mulțumea prefecților Gheorghe M. Ghika (Tulcea), Remus Opreanu (Constanța) și general Gherghel (Silistra Nouă) pentru „asistența” acordată în realizarea broșurii.

Remus Opreanu

Generalul Tobias Gherghel (1835 – 1883 Botoșani) a deținut funcția de prefect al efemerului județ Silistra Nouă, care va fi desființat la 1 aprilie 1879, iar teritoriul său dunărean inclus în județul Constanța. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878).

Sursa: Biblioteca Județeană Constanța

Remus Opreanu a fost primul prefect al județului Constanța, deținând funcția din noiembrie 1878 până în 1883.

Populația

„Micul” oraş Măcin era situat pe marginea canalului omonim şi număra 400 case cu „aprope 2000 suflete”.

„Arondismentul” (franceză – arrondissement) Măcinului se compunea din 25 sate, din care numai cinci aveau 300 case.

Se poate aprecia că diferența dintre un orășel dobrogean și comună era de 100 de case și că, în medie, o familie era compusă din cinci persoane.

Baronul a realizat un tabel al populației Dobrogei, folosind documente nenominalizate ale fostei autorități de ocupație ruse, deoarece datele noii administrații românești nu erau complete. Arondismentul Măcinului avea 22.397 locuitori, din care: 3.161 Bulgari, 0 Români care recunosc religia bulgară, 7.264 Români care recunosc religia greacă, 376 Ruși ortodocși, 1.126 Ruși Lipoveni, 56 Greci, 0 Armeni, 75 Israeliți, 2.161 Totalul celor ce recunosc biserica bulgară, 7.696  Totalul celor ce recunosc biserica greacă, 0 Germani, 304 Tătari, 126 Țigani, 1.052 Turci, 0 Supuși străini.

Cifre demografice contemporane comparative

Francezul Alfred de Caston, editor al publicației „Revue de Bucarest”, a efectuat în toamna anului 1878 o călătorie în Dobrogea, aflată încă sub ocupație rusească, și la întoarcerea la București a publicat broșura Voyage dans la Dobroudcha. El a realizat un tablou etnic al populației din sangeacul Tulcea (până la linia Cernavodă – Constanța), folosind statistici realizate pe baza registrelor religioase. În districtul Măcin trăiau  2.064 locuitori, din care: 270 ruși, 350 bulgari, 1390 români, 7 greci, 0 armeni, 30 evrei, 12 germani, 0 străini, 5 tătari. În tabelul demografic defalcat pe sexe, districtul Măcin era înregistrat cu 11.238 de locuitori, diferența putând fi atribuită turcilor.

Caston anticipa că Măcin, locuit „aproape exclusiv de români”, putea deveni rapid un oraș frumos. (M. Teja, Dobrogea în toamna anului 1878)

După ce a pierdut Războiul Crimeei (1853-1856) în fața alianței otomano-europene, regimul țarist a început persecuțiile împotriva tătarilor din regiune, unii dintre ei fiind nevoiți să se refugieze  în Imperiul Otoman. Creșterea numărului de credincioși l-a determinat pe Hagi (pelerin) Berbe Ahmet din Măcin să ctitorească în 1860 geamia Mestan aga, astăzi monument istoric cu codul LMI TL-II-m-A-06009.

Economia

Principale produse agricole erau grâul, orzul şi porumbul. O recoltă „bună” de grâu trimitea la export 4000 kile de Brăila, iar orzul 2000 kile”. Calitatea „cu totul specială” a grâului îl recomanda la aluaturi, fiind vândut în cea mai mare parte la Napoli. Porumbul se însămânța „în forte mică cantitate”, fiind folosit doar în alimentaţia localnicilor.

Tutunul se cultivă în toate satele și într-o cantitate „îndestul de mare”.

Cultura viei fusese introdusă în ultimii 20 de ani și se putea anticipa „o desvoltare destul de importantă”, vinul fiind consumat în cea mai mare parte de localnici, iar restul vândut în porturile Dunării. În capitolul despre vița de vie, d`Hogguer precizează că aceasta era cultivată doar în zonele Măcin și Isaccea și că vinul era de o calitate „de tot prostă”.

Conform informaţiilor crescătorilor de animale, în pofida distrugerilor războiului, rămăseseră 40,000 de oi, fără a se lua în calcul „numeroasele” turme ale mocanilor ardeleni care iernau în Dobrogea în transhumanță. În 1876 „s’a prețuit” 20.000 de cai şi vite cornute, din care rămăseseră o treime. În capitolul despre lână, care era cel mai important produs de export al regiunii, se arată că rasa predominantă era țigaia și că în zona de nord a Dobrogei se producea 70% lână albă și 30% lână neagră sau cenușie.

Exista o pădure „destul de însemnată” între satele Gretie, Țiganca şi mănăstirea Cocoș, dar, „ca mai pretutindenea” în Dobrogea, fusese devastată şi nu mai era exploatată de 20 de ani. În capitolul despre păduri, olandezul precizează că una din cele patru păduri „principale” ale Dobrogei era o pădure de tei situată între Măcin, Isaccea şi Celic-Dere.

În capitolul despre cariere, se menționa că lângă Măcin se afla una din cele mai importante cariere de piatră și var dunărene și una din carierele de piatră de construcție și pavaj, a cărei producție era vândută peste fluviu la Galați și Brăila.

Evenimente politico-militare

La 9/21 iunie 1877, corpul de armată XIV rus, condus de generalul Zimmermann, a forțat Dunărea la Măcin, înaintând apoi pe direcțiile Tulcea, Babadag și Hârșova. Ofensiva s-a oprit pe aliniamentul căii ferate Cernavoda – Constanța, deoarece această operațiune a fost o diversiune pentru distragerea atenției comandamentului otoman de la traversarea fluviului de către principalele forțe rusești pe la Zimnicea. (M. Teja, Sfârșitul administrației otomane la Tulcea în iunie 1877)

La 14/26 noiembrie 1878, domnitorul Carol a lansat la Brăila „Proclamațiunea către dobrogeni”, contrasemnată de guvernul Ion Brătianu: „(…) Voi de acum atârnaţi de un Stat, unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de Naţiune hotărăşte şi cârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii, viaţa, onoarea şi proprietatea, sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe naţiuni străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi fără a-şi primi legitima pedeapsă. Locuitori musulmani! Dreptatea României nu cunoaşte deosebire de neam şi de religiune!(…)”. În aceeași zi, comandantul suprem al armatei a semnat „Înaltul Ordin de Zi” în baza căruia unitățile militare românești au început să treacă Dunărea pe la Măcin pentru a se instala în garnizoanele ce le fuseseră repartizate în Dobrogea. În 2015, Parlamentul a adoptat legea prin care ziua de 14 noiembrie este sărbătorită ca Zi a Dobrogei. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)

Perspectiva istorică

În secolele XVII-XIX, prin Măcin au trecut numeroși călători europeni (în special diplomați) care au traversat Dunărea dinspre Moldova spre capitala Imperiului Otoman sau invers și care ulterior menționat orașul în jurnale, memorii sau documente: clericul armean S. Lehaţi (1608), soldatul german J. Wilden (1611), agentul comercial italian T. Alberti (1612 şi 1613), călugărul rus V. Gagara (1637), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640) soldatul german N. Schmidt (1651), englezul R. Bargrave (1652), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667), J. Tavernier (1677), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700), diplomaţii maghiari curuţi M. Bay şi G. Papay (1705-1706), diplomatul maghiar curut J. Papai (1710), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712), nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756), nobilul sol polonez I. Podoski (1759), iezuitul G. R. Boscovich (Ragusa; 1762), diplomatul otoman Resmi Ahmed (1764), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766), solul otoman Abdulkerim paşa (1776), nobilul sol rus N. Repnin (1776), diplomatul polonez J. Mikoscha (1780), contele francez de Langeron (1791), ofiţerul de marină englez W. Smith (1792), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794), contele francez de Langeron (1807;1809), generalul rus de origine estonă F. Berg (1826), locotenentul rus de origine finlandeză G. Ramsay (1829), diplomatul francez L. de Beaujour (1817), ieromonahul rus Partenie (1839), prinţul prusian H. Pückler-Muskau (1839), inginerul geograf francez X. de Hell (1846), vicontesa franţuzoaică de Saint-Mars (1845), preotul catolic elveţian J. Mislin (1848), arhitectul francez F. Pigeory (1850), paleontologul francez J. Boucher (1853), istoricul francez T. Lavallée (1853), anonim englez (1857), anonim francez (1857), epigrafistul francez E. Desjardins (1867), profesorul german W. Brennecke (1868) și ofițerul de marină francez G. Aubaret (1876).

Bibliografie

Baronul D`Hogguer, Informațiuni asupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele și viitorul ei, Bucuresci, Editura Libăriei Socec, februarie 1879, 55 p.

Baronul D`Hogguer, Reinsegnements sur la Dobrodja. Ses etat actuel, ses ressources et son avenir, Impr. de l`Association Acad. Roumaine, 8, Bucarest, 1879, 45 p.

Teja Marius, Sfârșitul administrației otomane la Tulcea în iunie 1877, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 24 ianuarie 2023

Teja Marius, Dobrogea în toamna anului 1878, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 31 ianuarie 2023

Teja Marius, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 4 februarie 2023

Teja Marius, Geografia și economia Dobrogei în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 2023