Mare sărbătoare sâmbătă, Înălțarea Sfintei Cruci. De ce trebuie să postim, să nu mâncăm usturoi, nuci, prune și pește

Biserica Ortodoxă sărbătorește Înălțarea Sfintei Cruci în fiecare an pe 14 septembrie. Această este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt.

Tot astăzi se sărbătorește amintirea a două evenimente extrem de importante din istoria Sfintei Cruci.

În primul rând, Aflarea Crucii pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost răstignit și înălțarea acesteia în față poporului de către episcopul Macarie, la 14 septembrie 335.

De asemenea, Aducerea Sfintei Cruci de la păgânii perși din anul 629, pe vremea împăratului bizantin Heraclius. Acesta a pus-o la mare loc de cinste în biserica Sfântului Mormânt al Sfintei Cruci din Ierusalim, scrie crestinortodox.ro.

De ce postim în ziua Înălțării Sfintei Cruci?

Sfinții Părinți au rânduit ca în ziua Înălțării Sfintei Cruci, prăznuită pe 14 septembrie, să poștim. Poștim pentru a ne aduce aminte de Patimile și Moartea Domnului. Nu întâmplător, în ziua Înălțării Sfintei Cruci se citește la Sfânta Liturghie Evanghelia din Vinerea Mare, în care este prezentată toată durerea de pe Golgota.

Având în vedere că semnul Crucii rămâne veșnic în Hristos, că nicio cruce nu este despărțită de El, înfrânarea noastră este o răstignire interioară pentru a primi slavă și lumina Învierii Domnului. Iar la Înviere știm că se ajunge nu prin viață, ci prin moarte, nu prin afirmarea de sine, ci prin jertfă de sine.

Postul trebuie ținut din iubire, nu din obligație. Și când este ținut astfel, orice post, chiar și cel aspru, devine ușor. Trupul începe să se mulțumească cu puțînă hrană, iar omul nu se mai plânge nici de foame, nici de sete și osteneală, pentru că Hristos Însuși i-a devenit hrană, băutură și odihnă. Astfel, postul în Ortodoxie nu este o simplă abținere de la anumite mâncăruri, ci este o împreună-călătorie și unire cu Dumnezeu.

Tradiții și obiceiuri

În calendarul popular, ziua Înălțării Sfintei Cruci mai poartă denumirea și de Ziua Crucii, Ziua Șarpelui sau Cârstovul Viilor și este considerată data ce vestește sfârșitul verii și începutul toamnei.

Conform tradiției populare, de Ziua Crucii se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele și plantele ce au fost lăsate la lumină în primăvară.

În această zi, preotul sfinteste via și butoaiele de vin, pentru ca și în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufa de vie nu trebuie culesi astăzi. Ei trebuie păstrați ca ofrandă pentru păsările cerului și de aceea se numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu.

În serile culesului, podgorenii fac focuri din vița uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură și muzică.

Pe 14 septembrie, la biserică se sfințesc busuiocul, menta, maghiranul și cimbrul, considerate plante magice. Aceste plante îi apară pe credincioși de diverse boli, dar vegheaza și asupra păsărilor și animalelor din ogradă.
Monedele sfințite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliță aduc belșug și spor în muncă.
De asemenea, se spune că nu este bine să se mănânce usturoi, nuci, prune și pește. Este recomandat să se țină post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului și a trupului.

În ziua Înălțării Sfintei Cruci nu este voie a se munci, pentru a nu atrage primejdiile. De acum se începe și bătutul nucilor, însă nu este voie să se consume fructul deoarece miezul are forma unei cruci.

Oamenii din popor cred că dacă va tuna în această zi de sărbătoare, toamna va fi una lungă. De asemenea, dacă ciorile se adună în gard, va cădea bruma.

Sursa: www.ampress.ro / www.calendarortodox.ro