De ce trebuie să avem vâsc în casă în noaptea de Anul Nou. Ce beneficii au preparatele din această plantă semiparazitară

Vâscul este o plantă erbacee semiparazită, care creşte pe tulpinile plantei gazde, având aspectul unor tufe rămuroase, îngroşată la noduri, de unde se rupe cu uşurinţă.

Fructele sunt sticloase, verzi la început apoi albicioase, toxice şi apar din octombrie până în decembrie, recomandat fiind doar cel care creşte pe mesteacăn, brad, frasin, trandafir, măr şi păr pădureţ.

În tradiţia populară românească, vâscul se pune la uşi şi ferestre în noaptea Anului Nou pentru a aduce spor în casă şi să apere gospodăria de lucruri necurate, fiind totodată un simbol al ospitalităţii şi prieteniei.

Vâscul era considerat în mitologia germană o plantă cu puteri miraculoase, care venea din ceruri şi nu creştea pe pământ. În trecut, vâscul era considerat totodată şi un leac pentru fertilitate.

Legenda vasului 

Legenda vâscului şi tradiţia sărutatului sub vâsc vin din cele mai îndepărtate timpuri, potrivit mitologiei germane. Se spune că zeiţa Frigga, cea care era zeiţa dragostei, a avut un fiu pe nume Balder, zeul pământului. După ce Balder a avut un vis în care i se prevestea moartea, zeiţa Frigga a fost foarte speriată. Dacă fiul său, zeul soarelui, ar fi murit, atunci toată viaţa de pe Pământ s-ar fi sfârşit.
Bobiţele albe de vâsc sunt lacrimile unei zeiţe
Loki, zeul răului, cel care voia sa-l omoare pe Balder, a găsit vâscul, o plantă care nu crestea pe pamant si care avea puteri miraculoase. El a confecţionat o suliţă din vâsc şi i-a dat-o zeului iernii, pe nume Holder, care era orb. Zeul iernii l-a lovit pe Blader cu suliţa din vâsc, iar acesta a murit. Timp de trei zile, toată lumea a incercat să-l învie pe Balder, însă nimeni nu a reuşit. Potrivit legendei, cea care l-a înviat a fost mama sa, Frigga, cu lacrimile vărsate peste fiul ei. Se spune că lacrimile ei s-au transformat în bobiţele albe ale vâscului. De fericire că şi-a văzut fiul readus la viaţă, Frigga i-a sărutat pe tot cei care au trecut pe sub vâsc. De aici se spune că ar veni tradiţia sărutatului sub vâsc.
De-a lungul istoriei vâscul a devenit simbol al bucuriei, păcii şi iubirii. În preajma Anului nou, oamenii îşi împodobesc casele cu vâsc şi se sărută sub ramurile acestuia.
Tradiţia sărutatului sub vâsc a început în Anglia. Legenda mai spune că fetele prinse sub vâsc nu au voie să refuze sărutul. Potrivit unei superstiţii străvechi, cele care refuză sărutul vor avea ghinion în dragoste în următorul an şi nu vor lega nicio relaţie trainică. Astăzi, dacă un cuplu se sărută sub vâsc se spune că va avea o relaţie lungă şi fericită. Sărutul sub vâsc se practică nu doar în noaptea de Anul Nou, ci şi în prima zi din an.

Indicațiile terapeutice ale vâscului

În scop terapeutic se folosesc ramurile tinere cu frunze , recoltate tot timpul anului dar mai ales in perioada de iarna cand se disting de ramurile copacului gazdă.

Ramurile de vâsc conţin saponozide triterpenice, viscina, viscitoxina, colina, acetilcolina, inozitol, beta- amirina şi derivaţi ai acidului oleanoic, beta şi alfa viscol, fenil-etil-amina, mucilagii, aminoacizi liberi, acid viscic, polizaharid, glicozide, evercetina, minerale.

Preparatele fitoterapeutice pe bază de vâsc au acţiune vasodilatatoarere, hipotensivă şi bradicardiantă, scade tensiunea arterială şi reduce ritmul cardiac, efect cardiotonic, calmează inima agitată, antispasmotic, acţiune antitumorală, hemostatică.

Vâscul este indicat în ateroscleroza generală, ateroscleroza coronariana, accidente vasculare, afecţiuni cardiace, ischemie cardiacă, tumori, tuse convulsivă, astm pe fond de stres, tuse convulsivă, tuse spastică rebelă, sughiţuri persistente, zgomote în urechi, epilepsie, convulsii, nevralgie, paralizie, isterie, spasme, impotenţă, sterilitate, afecţiuni ale prostatei, hemoragii diverse, tulburări cauzate de hipertensiune, sciatică, dureri reumatice.

Cum se administrează preparatele din vâsc

Maceratul la rece se obţine din 3 linguriţe de frunze şi ramuri uscate şi mărunţite de vâsc, la o cană de apă rece lăsate la macerat de seara până dimineţa; cantitatea se consumă în 24 de ore.

Pulberea se obţine prin măcinarea plantei uscate şi se administrează 2 vârfuri de cuţit pe 24 de ore, timp de 7 zile cu pauză de o săptămână după care se poate relua tratamentul dar nu mai mult de 3-4 ori pe an.

Vinul de vâsc se prepară din 40 grame pulbere de vâsc la un litru de vin alb natural, se lasă 5-6 zile la macerat, se strecoară şi se pune în sticle; se administrează zilnic câte un păhărel (100ml) de vin pentru ateroscleroză sau boli cardiovasculare, boli de piept, hemoragii.

Contraindicații în consumul vâscului

Nu se recoltează vâscul de pe arţar, tei, salcie, plop care sunt foarte toxice. A nu se confunda cu  vâscul de stejar (Loranthus europaeus) care nu este medicinal, cu frunze căzătoare iarna, fructele de culoare gălbuie aşezate în ciorchine, spre deosebire de vâscul medicinal cu fructele grupate câte trei.

Nu se recomandă depăşirea dozelor admise, deoarece la supradozaj se produc fenomene de intoxicare manifestate prin scăderea pulsului, aritmii cardiace, tahicardie; deoarece din vâsc s-au izolat substanţe cu acţiune cardiotoxică care pot produce leziuni la nivelul miocardului se recomandă respectarea dozelor stabilite.