Pepenele galben, slab caloric şi bun detoxifiant

Datorită conţinutului mare de apă, pepenele galben este un bun detoxifiant, având proprietăţi diuretice şi revigorante. De asemenea, stimulează digestia şi apetitul. Prin acţiunea diuretică, laxativă şi detoxifiantă, este recomandat în caz de anemie, constipaţie, gută, reumatism, calculi renali, probleme ale vezicii urinare şi boli de piele, cum ar fi acneea şi eczemele.

Pepenele galben este una dintre cele câteva vegetale bogate deopotrivă în vitamina C şi betacaroten ( precursor al vitaminei A). Conţinutul în vitamina C este chiar mai mare decât al mărului, al perei sau al caisei.

Pepenele galben conţine diverşi nutrienţi care combat oxidarea prematură a ţesuturilor, de pildă caroteonoide şi compuşi fenolici (taninuri, flavonoide).

Folaţii facilitează sinteza la nivel cellular a AND-ului, a anumitor aminoacizi sau mesageri chimici utilizaţi de sistemul nervos. Acidul folic protejează împotriva anumitor cancere, a bolilor cardiovasculare, a maladiei Alzheimer şi a anumitor tipuri de depresie.

Bogat în apă, 95%, şi în potasiu, favorizează eliminarea toxinelor. Potasiul contribuie la scăderea tensiunii arteriale, a nivelului de colesterol şi fluidifică sângele. Este, de asemenea, util  în prevenirea calculilor. Pepenele galben conţine şi brom.

Bogat în apă, 95%, şi în potasiu, favorizează eliminarea toxinelor. Potasiul contribuie la scăderea tensiunii arteriale, a nivelului de colesterol şi fluidifică sângele. Este, de asemenea, util  în prevenirea calculilor. Pepenele galben conţine şi brom.

Pepenele galben este bogat în fibre care absorb apa din sistemul digestive, mărind volumul scaunelor. Astfel, tranzitul intestinal este accelerat, reducând caracterul nociv al fecalelor aflate în contact cu peretele colonului.

Este săţios, slab caloric şi stimulează pofta de mâncare

Cu cât este mai greu, relativ la diametrul său, cu atât este mai bun. Prezenţa unei fisuri în apropierea codiţei este semn de maturizare optimă. Trebuie să aibă un parfum plăcut, dar nu foarte puternic.

Pentru a profita diin plin de nutrienţii săi, pepenele galben trebuie mâncat singur şi, de preferinţă, cu puţin timp înainte de masă. Alegeţi un pepene bine copt, pentru un aport maxim de elemente nutritive. Puteţi să îl mâncaţi cu puţină sare şi un dram de piper; astfel va fi mai bine digerat.

Odată tăiat, pepenele galben îşi pierde rapid unele dintre vitamine (C şi B9 îndeosebi). Partea rămasă trebuie ţinută la rece, ferită de lumină.

Fructul întreg poate fi păstrat la temperatura camerei, dacă nu este prea copt.

Ce conține 100 de g de pepene galben

• 34 kcal
• 0, 82 g protein
• 0, 24 g lipide
• 8g lucide
• O, 71 fibre
• Index glicemic: 60

Ce spun noile cercetări

Cercetătorii au identificat în pepenele galben de tip oriental (oval, cu coaja galbenă şi miezul alb) compuşi aromaţi care ar putea contribui la prevenirea cancerului, datorită efectelor antimutagene, antioxidante şi asupra diferenţierii celulare.

Betacarotenul constituie 85% din totalul carotenoidelor din cantalup (pepene rotund, cu coaja netedă şi miezul portocaliu), adică de 60 de ori mai mult decât la varietatea de pepene galben rotund, cu coaja cenuşiu- deschis şi pulpa verde).

Seminţele, oleaginoase ca acelea ale dovleacului, sunt bogate în acizi graşi omega3. Măcinate şi consumate imediat apoi, furnizează organismului aceşti acizi graşi.

Sursa: Cartea 200 de alimente care ne vor binele, autor Jean-Marie Delecroix, editura Rao.

Sursa: http://www.csid.ro