STRIGĂTUL DE DISPERARE al medicului Cora Mitroi-Maxim, către ministrul Sănătății: ”Domnule Profesor Alexandru Rafila, aplecați-vă privirea și spre orașul nostru…”
Sănătate
Medicul infecționist Cora Mitroi-Maxim, unul dintre puținii medici care au curajul să vorbească despre dezastrul din sănătate și incapacitatea autorității locale de a gestiona situația de la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase, care este închis deja de aproape două luni, trage din nou un semnal de alarmă cu privire la situația unității sanitare constănțene: ”… tocmai ce am aflat de la reprezentanții primăriei că jumătate din cladirea SCBI ar avea structura de rezistență afectată de incendiu și că nu ar mai fi niciodată dată în folosință!!”.
Sătulă de promisiunile deșarte ale reprezentanților administrației publice locale și de incapacitatea de a fi găsit soluții urgente pentru situația disperată în care se află Spitalul Clinic de Boli Infecțioase, închis parțial după incendiul din luna octombrie, Cora Mitroi-Maxim solicită trecerea unității sanitare din subordinea autorității locale sub coordonarea Ministerului Sănătății. Medicul mai vorbește în mesajul său și despre reducerea numărului de paturi de pe secția de infecțioase dar și despre teama cadrelor medicale de a discuta deschis despre problemele existente.
Vă prezentăm în continuare mesajul postat de Corina Mitroi-Maxim pe contul său de socializare:
”În condițiile în care bate la ușa Europei, varianta mutantă B1.1.529, Omicron, cu peste 30 de mutații la nivelul proteinei spike, nu are sens să ne mai întrebăm daca va veni un nou val pandemic …ci cât de intens va lovi! Mai ales că încă nu se știe cât de eficiente sunt actualele vaccinuri față de această variantă a virusului…
Iar despre antivirale potente…ce să mai vorbim… unde mă aflu detașată acum, de abia avem Dexametazonă sau anticoagulant, de câțiva lei….Așa că, în partea noastră de lume, lucrurile stau muult mai prost. Dacă în Europa civilizată, personalul medical aflat oricum în burnout, se luptă numai cu acest virus perfid și ce implică acesta, noi, în partea noastră de lume, avem mai multe lupte de dat!
Ca de exemplu, pe aici prin Constanța, tocmai ce am aflat de la reprezentanții primăriei că jumătate din cladirea SCBI ar avea structura de rezistență afectată de incendiu și că nu ar mai fi niciodată dată în folosință!!
Nu știu de ce…dar am niște dubii, măcar pentru că, în trecut, se construia durabil, nu ca azi!…Noi, cetățenii onești, care nu acceptăm să ni se bage pumnul în gură…nu am putea să solicităm o contraexpertiză?
Care este interesul să se reducă nr de paturi de infecțioase? Vi se pare că ne sunt inutile?! De la 220 de paturi, câte aveam înainte de incendiu, vom ajunge la nici jumătate!! Asta cu tot cu modularul!! Când o veni…Tăindu-se paturi, nu numai bolnavii vor fi afectați direct, va avea de suferit și contractarea cu CJAS și pe cale de consecință, mai puține cazuri rezolvate, mai puțini bani, mai puțin personal etc…Repet…în plină pandemie, ne permitem luxul de a tăia paturile de la Infecțioase!!!
Revenind….hai să zicem că ar fi totuși așa, juma’ de clădire șubrezită…ce facem cu cealaltă jumătate…pe când ar fi reabilitată?! Că despre o construcție nouă, dedicată Infecțioaselor, nici nu s-a luat în discuție, domnul primar invocănd că va construi pe aceeași adresă, Ferdinand 100, un spital cu alt profil! Oncologie lângă Infecțioase?! Hmmm…nu știe dnl. Primar cum e cu izolarea pacientului imunodeprimat, oncologic…sau poate a aflat….și de fapt, se dorește excluderea noastră…că istoria ne-a arătat că mulți au vizat terenul de la infecțioase…vă aduceți aminte ce dorea dr Botnarciuc demult…
Buuun, deci nu clădire nouă pt Infecțioase, pt că, deh…nu am fost cuminți…nu am salvat „decât” niște mulți oameni (inclusiv tatăl dnei city manager, mi-a fost pacient…uitasem)…rămânem așadar, pe renovare plus modular! Dar ce te faci când în interior lucrează câte un muncitor rătăcit pe etaj!! În concluzie….înainte de a dărâma, trebuie să construim!!!
În plină pandemie, când nu se întrevede luminița de la capătul tunelului, continuăm să avem un oraș cu spitale vechi, fără avize de incendiu, de la ISU, dar care funcționează cu avize de la DSP, deși nu îndeplinesc criteriile și circuitele necesare… Înțelegem că nu suntem chinezi, să construim un spital în 10 zile, că suntem doar români….dar treaba că ni se promit vreo trei proiecte locale, de anvergură nu este suficientă (de parcă in ultimii treizeci de ani, nu ni s-a tot promis…si nu am vazut palpabil, nimic)!!! În plin război biologic, ne-am săturat de atâtea promisiuni și vrem și niște fapte…tocmai pentru că, am avut niște încredere!!
Așa că, în calitate de cetățean constănțean, plătitor de taxe (inclusiv 20 lei în plus, zilnic, de luni până vineri, ca să pot parca mașina la locul de muncă…că deh, nici dnl Primar n-o veni din Eforie cu rata…), rog autoritatea locală, să nu ne mai sfideze inteligența, spunându-ni-se sistematic, că trebuie urmate proceduri birocratice care durează, pentru achiziția și implementarea (v-am zis că-mi place să folosesc termenul) modularului…că doar, domniile lor respectă legea….ca și cum noi, nu!
Dacă nu mai știți, vă reamintesc, că incă ne aflăm în STARE DE ALERTĂ și se pot face proceduri la urgență, ca atare, dragi conducători ai acestui oraș, mai lăsați-ne, că nu suntem toți oligofreni… Dacă nu sunteți în stare să reabilitați cât mai repede infecțioasele și să aduceți cu celeritate modularul care să fie și funcțional, că nu avem nevoie de un alt Lețcani, atunci declinați-vă competența!! Pentru că suntem în pandemie!!! Și pentru că în valul 4 s-a murit pe capete in UPU, oameni care nu au avut norocul unora, ca dvs, să prindă un pat pe o secție! Și pentru că urmează valul 5!!
De la 1 oct, ziua incendiului și până în 19 octombrie, când a fost sesizată presa, recunoașteti că nu v-ați atins de clădirea SCBI Cța!! Dacă nu ar fi fost câteva voci care să strige (prea puține, însă, pentru că multor angajați le e teamă de repercusiuni iar mulți colegi, doctori sunt prea lași ca să iasă din zona de confort si să se expună), am fi avut și azi, clădirea SCBI în conservare și am fi așteptat doar modularul!
Până la urmă, nu înțeleg de ce acest spital, de importanță strategică națională, dat fiind arealul geografic în care ne aflăm, nu este luat de sub jurisdicția autorității locale și trecut sub coordonarea Ministerului Sănătății? Domnule Profesor Alexandru Rafila, aplecați-vă privirea și spre orașul nostru….
Deși dnl Primar zice …15 dec ne deschidem…conducerea spitalului nu comunică subalternilor nimic! Ce transparență?!…Ni s-a spus doar, că trebuie să solicităm o nouă detașare! Grupul de comunicare de pe wattsapp-ul spitalului unde mai ridicam unu, doi angajati câte o problemă, a fost cenzurat…doar șefii având voie să scrie…noi, salahorii…ciocu’ mic…ce atâtea exprimări de opinie!! Era comunismul nasol?! Nici acum nu e mai bine…Iar dacă eu am tot vorbit și am spus lucrurilor pe nume, am fost catalogată, inclusiv în interiorul spitalului, ca alergând după funcții, ca având orgolii nemăsurate…Mda…
Singura funcție pe care mi-o doresc și după care „alerg” este aceea de om și de doctor care tânjește să-și desfășoare activitatea în cele mai bune condiții pentru mine dar și pentru pacient! Tânjesc după o terapie intensivă ca afară, tânjesc după medicamente de nouă generație, după aparatură nouă, care să fie folosită, nu să stea prin cutii, nedeschise…(ca ecografele noastre sau Fibroscanul la care eu, dar și alții ca mine, cu competență in ultrasonografie, nu am avut acces)!
Și mai tânjesc după ceva….după verticalitatea celor printre care trăiesc…colegi sau șefi!!
Dar e greu…într-un oraș ca al nostru, unde interesul personal primează, unde, oamenii competenți sunt dați de o parte…unde, de ex, în Facultatea de Medicină, au acces la posturi numai cei care trebuie iar cei care ar avea și aplecare spre carieră universitară, au și dosar, nu au nicio șansă….
Constanța, rămâne un oraș universitar cu mai mulți profesori universitari în medicină pe m2, dar care nu are un laborator de angiografie intervențională propriu, nu are o maternitate, nu are spital de pediatrie….Iar când mai marii orașului se îmbolnăvesc grav, aleargă la oraș, la București sau în afară, că doar nu or să rămână să se trateze în comuna Constanța….noroc cu pandemia că nu prea au mai avut unde să alerge…
Da, tânjesc să lucrez cu oameni cu coloană vertebrală cărora să nu le fie teamă să sancționeze atunci când se impune și care să renunțe naibii, la a mai vorbi, numai pe la colțuri!
Asta e educația pe care am primit-o de la bunica mea și pe care încerc să i-o insuflu și fiicei mele…să spună lucrurilor pe nume, cu toate riscurile, deși va fi exclusă din grup și i se va spune și ei, cum mi s-a spus și mie…că e preferabilă abordarea „capul tăiat, sabia nu-l taie…”
Nu, Irina, va trebui să înveți să replici..”dar cu umilință lanțu’-l înconvoaie!”
Citește și:
