(FOTO) Istoria Dobrogei: Dobrogea în discursul deputatului conservator Titu Maiorescu din septembrie 1878
Istoria Dobrogei
Ziarul Amprenta vine în întâmpinarea cititorilor săi cu o rubrică nouă, intitulată Istoria Dobrogei.
Trăind într-o epocă în care ritmul vieții de zi cu zi se accelerează pe măsură ce tehnologia devine atotstăpânitoare, sunteți la un click distanță de o călătorie bisăptămânală, de câteva minute în trecut, având astfel ocazia de a cunoaște „Istoria Dobrogei moderne (1878-secolul XX)” oferită de Marius Teja și Ziarul Amprenta.
Marius Teja este absolvent al Facultății de Istorie, secția Istorie Contemporană, a Universității București și a Masterului de Relații Internaționale al Facultății de Istorie a Universității București. În perioada 1998 – 2002 a fost redactor la Mediafax, iar în perioada 2016 – 2018 colaborator voluntar al cotidianului „Ziua de Constanța”, unde a realizat serialul „Călători străini prin Dobrogea”. Ulterior, pentru o perioadă de doi ani, a fost redactor în cadrul aceleași redacții, realizând serialul „Istoria Dobrogei”. De asemenea, începând cu anul 2020 editează blogul „Națiunea Armână”: https://natiuneaarmana.blogspot.com.
Dobrogea în discursul deputatului conservator Titu Maiorescu din septembrie 1878
La 28 septembrie 1878, în dezbaterea Camerei Deputaților asupra tratatului european de la Berlin din 1/13 iulie prin care România era obligată să cedeze sudul Basarabiei Rusiei și să primească de la Rusia fosta regiune otomană Dobrogea, conservatorul Titu Maiorescu a rostit un discurs prin care cerea convocarea de alegeri pentru o Adunare Constituantă care să reglementeze problemele ridicate de tratat.
Titu Liviu Maiorescu s-a născut la 15 februarie 1840, la Craiova, ca fiu al teologului și profesorului transilvănean Ioan Maiorescu. A absolvit în 1858 ca șef de promoție Academia Thereziană din Viena, a obținut doctoratul la Berlin și apoi la Paris licența în litere în 1860 și licența în drept în 1861.
A urmat o carieră didactică la universitate și gimnaziu la Iași și una juridică ca procuror și avocat.
- a remarcat în activitatea publicistică, mai ales în revista „Convorbiri literare” a Societății Junimea, de orientare conservatoare, din Iași.
În 1866, a fost unul din membrii fondatori ai Societății Academice Române, care s-a transformat în Academia Română în 1867.
În 1870 a început cariera politică în calitate de deputat, iar în anii 1874-1875 a deținut funcția de ministru al Instrucțiunii Publice (învățământ) în guvernul conservator (1871-1876). La 31 mai 1876 a fost numit agent diplomatic la Berlin, în martie 1877 a preluat conducerea ziarului conservator „Timpul”, pentru ca în ianuarie 1878 să fie reales deputat. (R. Moceanu, 2021)
Contextul extern și intern al discursului lui Titu Maiorescu din Camera Deputaților din 28 septembrie 1878
După o lună de negocieri, la 1/13 iulie 1878, cele șapte mari puteri europene (Germania, Marea Britanie, Franța, Austro-Ungaria, Rusia, Imperiul Otoman și Italia) au semnat la Berlin tratatul care punea capăt crizei orientale declanșate în 1875 prin răscoala creștinilor din Bosnia otomană.
Reprezentanții României, prim-ministrul Ion C. Brătianu (1876-1888) și ministrul de externe Mihail Kogălniceanu au fost admiși doar pentru a prezenta poziția guvernului de la București.
Documentul modifica tratatul de pace de la Paris din 1856, care consfințea înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeei (1853-1856), și tratatul de pace de la San Stefano din februarie 1878 dintre Rusia și Imperiul Otoman.
Principatului României i se recunoștea independența, dar era nevoit să cedeze Rusiei cele trei județe din sudul Basarabiei care îi fuseseră retrocedate în 1856 și primea fosta regiune otomană Dobrogea (sangeacul Tulcea și zone din sangeacul Rusciuk și sangeacul Varna), inclusiv Delta Dunării și insula Șerpilor.
Tratatul a fost transmis oficial de către cancelarul german Otto von Bismarck guvernului român la 4 august.
Dar dacă la 7 august, agenții diplomatici români din Europa au notificat marile puteri că modificările impuse de tratat necesită dezbaterea în Parlamentul de la București, la 28 august, ei comunicau decizia guvernului român de „a se conforma hotărârilor supreme ale Europei”.
Totuși, cabinetul liberal condus de Brătianu a prezentat Parlamentului corespondența diplomatică referitoare la Congresul de la Berlin, iar cele două Camere au ales comisii speciale pentru studierea acesteia.
În Senat, moțiunea de acceptare a tratatului propusă de liberalii din comisie a fost adoptată la 26 septembrie.
181
În Senat se zicea, că guvernul voește și consimte sa fie autorizat de Corpurile legiuitoare să se supună tractatului din Berlin, să lase să i se ia Basarabia, să ocupe provizoriu și administrativ Dobrogea, și pentru cestiunea evreilor și regularea definitivă a Dobrogei să convoace singură competentă Constituanta, nu în un mod indefinit, ci s’o convoace înaintea sfârșitului sesiunii ordinare, adică pană la 15 Fevruarie să se înceapa lucrarea de convocare.”
Dar în Camera Deputaților, liberalii din comisia specială au propus spre adoptare două moțiuni.
Cei mai mulți dintre liberali au prezentat următoarea moțiune: „Luând cunoștință de tractatul dela Berlin, Camera, silită de hotărârile puterilor și nevoind a fi o piedică la consolidarea păcii, autoriza pe guvern a se conforma voinței colective a Europei, retragând autoritățile civile și militare din Basarabia și luând în posesiune Dobrogea și Delta Dunării. Celelalte cestiuni se vor regula pe cale constituțională„.
Liberalii Gheorghe Vernescu, președintele Camerei Deputaților, și Nicolae Ionescu au înaintat următoarea moțiune: „Camera n’are a consimți la retrocedarea Basarabiei, dar invită pe guvern ca sa retragă autoritățile civile și militare din acea parte de pământ a României, spre a se înlătura orice posibilitate de conflict. Consecințe voturilor sale anterioare, ia nu poate primi Dobrogea. În cât privește celelalte disposițiuni ale tractatului din Berlin, Camera legiuitoare le va resolva pe cale constituțională„.
Și opoziția conservatoare a propus o moțiune, semnată de Titu Maiorescu, D. Donici, Sc.Rosetti și G. Gâță: „Având în vedere corespondența diplomatică depusă de guvern relativă la tractatul din Berlin, Camera declară: Este casul a se aplica imediat art. 129 din Constituțiune pentru convocarea Adunării legiuitoare de revizuire„.
Discursul deputatului conservator Titu Maiorescu din 28 septembrie 1878
În susținerea moțiunii conservatoare, deputatul Titu Maiorescu a rostit un discurs la 28 septembrie, cel de-al 40 lea discurs al carierei sale parlamentare cu titlul Asupra tractatului de la Berlin.
Pasajele cu referință directă la Dobrogea:
„Se zisese mai nainte de tractatul de Berlin: voința țerii este să nu dăm Basarabia și să nu luăm în schimb Dobrogea. Cu acest mandat s’au dus miniștrii noștri la Berlin. Tractatul de la Berlin nu a primit acest vot, din contra a zis: să vi se ia Basarabia și să vi se dea Dobrogea, (…).”
„Vine acum chestia Dobrogei. În aceasta chestie cum execută guvernul tractatul de la Berlin? Este bine înțeles, d-lor, dacă nu voim să luăm Dobrogea, prin aceasta nu arătăm lipsă de respect cătră Europa, precum am arăta cu celelalte 2 puncte, retrocedarea Basarabiei și chestia evreilor.
Aceste din urmă sunt obligațiuni ce ni se impun; însă, luarea Dobrogei este un drept ce ni-1 dă Europa, și dacă, cineva nu poate refuza o obligațiune, poate însă să refuze acceptarea unui drept.
Sunt departe de a voi să intru în fondul acestei discuțiuni foarte importante.
Din punctul nostru de vedere nu voim să prejudecăm intru nimic chestia Dobrogei, ci voim ca țara sa fie consultată asupra ei. Nu cercetez controversa, pe care cu multe argumente și cu talentul seu recunoscut a susținut-o d. Danieleanu într’o ședință anterioară, dacă, am fi sau nu am fi noi competenți, conform art. 2 din constituțiune, sa facem acea rectificare de fruntarii.
Ceea ce este statornicit, este ca, fie în această Cameră, fie în Camera de revizuire, o lege nu mai poate să facă, o rectificare de hotar. Apoi, d.lor miniștri, ați venit cu un proiect de lege pentru Dobrogea ? D-v., care ați avut patrioticul curaj de a declara că executați tractatul față cu străinii, pentru ce nu ați venit cu proiectul de lege necesar față cu noi? Cum? O simplă moțiune ?. . . Apoi primul pas constituțional al României independente ar fi astfel o netăgăduită violare a constituțiunii, căci prin o moțiune Camera Deputaților a votat moțiunea prezentată de majoritatea liberală din comisia specială.”
„Acum dar, d-lor, întăriți prin asentimentul tutulor, să venim la chestia practică. Ocuparea provizorie a Dobrogei, ce o dorește majoritatea și prin urmare guvernul, va reclama înființarea unei administrații, aceasta administrație va avea un budget. Ei bine, budgetul acesta cum remâne ? Veți da carte blanche guvernului ca să facă or ce cheltuieli în Dobrogea? Ve rog spuneți ca să știu, dacă este altă părere, căci moțiunea d-voastră are acest sens, de a ocupa Dobrogea, și prin urmare de a se înființa o administrație, de a se face cheltueli. Ce e drept, d-voastră ziceți ca Dobrogea să se ocupe numai provizoriu; dar cheltuelile se fac definitiv. Apoi astfel o Camera constituțională autorizează cheltueli ? Prin moțiuni ?
Dar d-voastră știți că fundamentul constituționalismului este încuviințarea banilor publici, și banii publici nu se pot cheltui decât în virtutea unei legi constituțional date. Așa dar guvernul în sesiunea viitoare, după ce va face cheltueli, va trebui să vie cu un bil de indemnitate pentru cheltuelile făcute și sä ve prezente o lege budgetară. Apoi admiteți d-voastră ca accesoriul, care sunt cheltuelile, să se facă printr-o lege, iar principalul, care este ocuparea, să se se facă numai prin o moțiune ? Acesta este primul pas ce-1 face România independentă pe calea constituțională? (Aplause). E netăgăduit, d-lor, că este o greșeală de a lua Dobrogea cu o moțiune, și reu a făcut guvernul ca n’a venit cu un proiect de lege, dacă părerea sa este să luăm Dobrogea.
Acesta e d-lor, al treilea și cel din urma argument din critica ce trebuiam s’o fac opiniunii majorității.”
„Dacă a fost vreodată momentul ca sä facem apel la țara, cred că este momentul de față. Părerile sunt nedumerite asupra Dobrogei; (…).
Așadară sunt deputați, care în sinceritate cred că este o primejdie Dobrogea; sunt alți deputați, care cred că este un folos, tot așa de sinceri.”
„Iată o chestie practică. Dacă a fost vreodată una, în care să ne lumineze alegetorii, este aceasta. Înainte de a lua d-voastră o mesură budgetară sau or ce alte mesuri pentru Dobrogea, întrebați mai întâi pe marii proprietari și comercianți din Galați, din Brăila, din districtele vecine Dunării, care să ve spună și ei, ce cred despre Dobrogea. Ce? nici acum nu voiți să lăsăm României independente votul alegetorilor? S’o angajăm, să începem direcțiunea cea nouă, a viitorului țării, și să n’o întrebăm? Și guvernul, care a avut politica ce o descriserăm până acum, tot el, fără nici un apel la țară, să meargă mai departe? Să vă facă el pe dv să resgândiți și să întoarceți opiniunea ce ați exprimat-o la Ianuarie? Aceasta nu o cred, ar fi un pas nefericit cel dintâi pas în era legală a independenței noastre.
Să se facă apel la țară, d-lor, să se întrebe cetățenii români, ce zic ei despre Dobrogea ; și dacă necesitatea vă cere a se ocupa Dobrogea de mai nainte, fără a se putea aștepta resultatul alegerilor, apoi aceasta, d-lor, este o mesură administrativă, și administrarea este dreptul guvernului, al nostru este numai legiferarea. După părerea mea este, iertați-mi a o spune, o enormitate constituțională ca sa vie Camera cu o moțiune administrativă și nu legislativă. Dacă guvernul nu a crezut momentul venit ca să ne prezente un proiect de lege, apoi pentru mesuri administrative, pentru păstrarea intactă a Dobrogei până la votul legal al țării, este competent a îngriji, acest guvern, care a luat atâtea și mai grave respunderi, când era mai bine să consulte Camerele.
Iată pentru ce am avut curajul a ve cere să nu votați moțiunea majorității, să nu votați nici moțiunea minorității delegaților, ci să declarați că acea Cameră, care a proclamat independența României, acea Cameră, al cărei vot a fost: Nu dau Basarabia, nu primesc Dobrogia, să-și sfârșească viața ei constituțională și să lase prima direcțiune a viitorului României independente însuși poporului român, care să se exprime prin libere alegeri. (Aplause)”
Dincolo de problemele procedurale de natură administrativ-juridică și financiar-bugetar ridicate de aplicarea tratatului de la Berlin, demersul opoziției conservatoare de a se convoca alegeri pentru o Adunare Constituantă care să reglementeze aceste probleme, viza și probabilitatea politică de a câștiga acest scrutin exploatând eșecul major de politică externă al guvernului liberal: „Nu dau Basarabia, nu primesc Dobrogia”.
Epilog
Camera Deputaților a votat moțiunea majorității liberale din comisia specială.
La 14/26 noiembrie 1878, domnitorul Carol a lansat la Brăila „Proclamațiunea către dobrogeni”, contrasemnată de guvernul Ion Brătianu. În aceeași zi, comandantul suprem al armatei a semnat „Înaltul Ordin de Zi” în baza căruia unitățile militare românești au început să treacă Dunărea pe la Măcin pentru a se instala în garnizoanele ce le fuseseră repartizate în Dobrogea. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
Pe de altă parte, delimitarea frontierei dobrogene cu noul Principat al Bulgariei, vasal Porții Otomane, a ridicat problema zonei Silistra, a cărei reglementare va dura până în 1881. (M. Teja, Delimitarea frontierei româno-bulgare în Dobrogea între 1878-1881)
Bibliografie
Maiorescu Titu, 40.Asupra tractatului de la Berlin. Sedința Camerei de la 28 Septemvrie 1878, în Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare cu priviri asupra desvoltării politice a României sub domnia lui Carol I, vol. 2 1876-1881, Bucuresci, Editura Librăriei Socecu, 1897
Moceanu Răzvan, Titu Maiorescu – personalitate de excepție a istoriei noastre, „Radio România Cultural”, București, 18 iunie 2021