(FOTO) Istoria Dobrogei: Dobrogea în octombrie 1878
Istoria Dobrogei
Ziarul Amprenta vine în întâmpinarea cititorilor săi cu o rubrică nouă, intitulată Istoria Dobrogei.
Trăind într-o epocă în care ritmul vieții de zi cu zi se accelerează pe măsură ce tehnologia devine atotstăpânitoare, sunteți la un click distanță de o călătorie bisăptămânală, de câteva minute în trecut, având astfel ocazia de a cunoaște „Istoria Dobrogei moderne (1878-secolul XX)” oferită de Marius Teja și Ziarul Amprenta.
Juristul Constantin P. Scheletti s-a mutat în 1878 din sudul Basarabiei în Dobrogea pentru a cerceta noua regiune românească, studiul său fiind trimis ziarului bucureștean „Pressa” și președintelui Consiliului de Miniștri, Ion Brătianu, și publicat în 1879, la Tulcea, cu titlul Dobrogea. Organisarea.
Constantin P. Scheletti era domiciliat în sudul Basarabiei în momentul semnării la 19 februarie/3 martie 1878 a tratatului de pace de la San Stefano (Yesiljoy, Turcia europeană) între Imperiul Rus și Imperiul Otoman.
Deoarece documentul prevedea ca România să cedeze Rusiei sudul Basarabiei (retrocedat Moldovei prin tratatul de pace de la Paris din 1856 prin care s-a încheiat Războiul Crimeei) și să primească în schimb fosta regiune turcească Dobrogea, el s-a stabilit în ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră.
La 11 octombrie 1878, el a trimis ziarului bucureștean „Pressa” și lui Ion C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri, Memoriu asupra Dobrogei și orașului principal Tulcea.
Documentul a fost inclus în broșura Dobrogea. Organisarea, publicată în 1879 (după 30 mai, dată inclusă în text) la Typografia Română din Tulcea. (M. Teja, Juristul Constantin Scheletti și organizarea Dobrogei)
Statutul Dobrogei
Erau prevăzute două variante de statut pentru Dobrogea: „posesiune română guvernată ad-hoc în afară de legile organice ale țerei” sau „a o încorpora cu România astfel încât să beneficieze de tote legile și libertățile noastre”.
Despre aspectele juridic-constituționale și financiar-bugetare ale unirii Dobrogei cu România vorbise în septembrie 1878 în Camera Deputaților Titu Maiorescu, reprezentant al opoziției conservatoare. (M. Teja, Dobrogea în discursul deputatului conservator Titu Maiorescu în septembrie 1878)
Rolul României
Se preconiza ca rolul românilor în Dobrogea să fie cel de „anti-mergătorii culturii și ai progresului intelectual și material, apostolii civilisațiunii moderne”.
Populația
Populația din fosta regiune otomană era „forte amestecată, liniștită și loială” și îi considera pe români ca „liberatorii” ei.
De aceea, Scheletti avertiza: „să ne ferim a ațâța zâzania și ura, sub pretest că unul e bulgar, altul grec și altul turc”.
Despre populația Dobrogei sub aspect etnodemografic scriseseră francezul Alfred de Caston, editor al publicației „Revue de Bucarest”, și baronul olandez Willem d`Hogguer. Ei au călătorit (separat) în Dobrogea la sfârșitul anului 1878 și, la întoarcerea la București, au publicat broșurile Voyage dans la Dobroudcha (1878) și Informațiuni despre Dobrogea (februarie 1879, română și franceză). (M. Teja, Dobrogea în toamna anului 1878) (M. Teja, Populația Dobrogei în februarie 1879)
De asemenea, despre acest subiect a scris și George Auneanu (1852 Iași – 1937? Constanța), unul din primii funcționari români instalați la Constanța în noiembrie 1878, în Amintirile sale (1937). (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878).
Fiscalitatea
Se propunea înlocuirea dijmei otomane (produse) de 10% cu o „dare uniformă” și suspendarea acesteia pentru câțiva ani în cazul țăranilor, precum și obținerea de venituri noi din proprietăți și păduri.
Distrugerea satelor în timpul războiului ruso-otoman din 1877-1878 a dus la „o miserie cumplită în populațiunea agricolă”, care l-a determinat pe guvernatorul rus să renunțe la încasarea dijmei.
Într-o notă din broșură (1879), Scheletti preciza că guvernul de la București propusese și parlamentul votase alocarea a 60.000 de lei pentru dobrogenii afectați de „lipsuri și sărăcie” ca urmare a războiului. Suma fusese împărțită de prefecturile locale, care nu prezentaseră încă o dare de seamă.
În favoarea ajutării populației rurale cu semințe și vite pentru relansarea agriculturii pledase și baronul olandez Willem d`Hogguer. (M. Teja, Geografia și economia Dobrogei în februarie 1879).
Administrația rusă nu a încasat nici „patenta pentru neguțători” în valoarea de 20 lei turcești sau 4 franci.
Regimul otoman obținea „un mic venit” din timbre și poște.
Pământul
Se propunea împroprietărirea dobrogenilor și înființarea „cu deplină proprietate de colonii italiene și germane”.
Autorul amintea de experiența negativă din sudul Basarabiei, unde s-a înregistrat „o mare pagubă” din cauza terenurilor nevândute ale statului și avertiza că va fi „iarăși o greșală neertată dacă și în Dobrogea statul român se va încăpățâna de a fi și rămânea proprietar mare”.
Banii obținuți din vânzarea a „tot pământul Dobrogei” urmau a fi folosiți pentru promovarea industriei, comerțului, bisericii și școlii.
Supușii străini
Imunitatea de care beneficiau consulatele din Dobrogea le transformau într-un „stat în stat”, aducând „tulburare” în administrația și justiția provinciei. Astfel, prezența consulului era obligatorie la inculparea unui supus străin, precum și la executarea unei hotărâri judecătorești împotriva acestuia.
Numărul dobrogenilor care primiseră cetățenie străină era așa de mare, încât până și minusculul principat Monaco își avea supușii săi în regiunea dintre Dunăre și Mare.
Scheletti propunea redactarea unor liste cu supușii străini, astfel încât să nu mai poată participa la vot sau să se mai amestece în administrație.
Într-o notă din broșură (1879), autorul precizează că guvernul preluase poșta de sub controlul Austro-Ungariei, dar administrația locală neglija problema listelor supușilor străini. Deoarece aceștia continuau să participe la politica regiunii, juristul admitea că rezolvarea chestiunii necesita „multă luare aminte și mare precauțiune”.
Consulii marilor puteri europene de la Tulcea și Constanța au fost menționați nominal de Alfred de Caston și George Auneanu. (M. Teja, Sfârșitul administrației otomane la Tulcea în iunie 1877) (M. Teja, Ocupația rusească în Dobrogea în 1877-1878) (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
Administrația
Regimul otoman din Dobrogea era condus de mai mulți caimacami (prefecți), care, însă, nu dispuneau de unități teritoriale clar delimitate, astfel încât un oraș putea fi subordonat când caimacamului Sulinei, când caimacamului de Chiustenge/Constanța.
Autoritățile de ocupație ruse au împărțit Dobrogea în opt prefecturi: Tulcea, cu reședința guvernatorului, Măcin, Cernavoda, Babadag, Constanța, Sulina, Megidie/Medgidia și Isaccea. La început, fiecare județ, cu excepția Tulcei, avea jude de pace și apoi, pentru unele, s-au înființat tribunale. De asemenea, conducerea județului era exercitată de prefect, „polițai”, casier și consiliu. Aceste instituții prezentau diverse defecte structurale: „n-au lege, nici reglemente, nici finanțe și nu reprezintă ceva, de ore ce alegerea membrilor s`au făcut Dumnezeu știe cum”.
Guvernatorul rus Belotercovici a fost instalat la conducerea Dobrogei imediat după ce armata rusă a trecut Dunărea la Măcin la 9/21 iunie 1877, administrația și trupele ruse părăsind regiunea în perioada noiembrie 1878 – aprilie 1879. (M. Teja, Ocupația rusească în Dobrogea în 1877-1878)
Deoarece împărțirea regiunii în opt prefecturi prezenta defectul „capital” care era lipsa de populație, Scheletti propunea înființarea a trei prefecturi: „două țărmuri maritime”, Sulina și Constanța, și „un țerm dunărean”, Tulcea – Măcin – Cernavoda. De Constanța urma să depindă Mangalia (un polițai), de Tulcea trebuia să depindă Isaccea (un polițai) și de Sulina urma să țină Delta Dunării și zona dintre brațul dunărean Sfântu Gheorghe, Ianichioi și Rașini. De asemenea, Tulcea și Constanța trebuiau să împartă districtul central Babadag.
Inițial, guvernul român a împărțit Dobrogea în trei județe, dar la 1 aprilie 1879 a desființat județul dunărean Silistra Nouă, al cărui teritoriu a fost inclus în județul Constanța. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
Juristul considera „necesitate” înființarea unei flote maritime, în timp ce flota dunăreană existentă urma să asigure linia de comunicație Tulcea – Isaccea – Galați – Cernavoda.
Într-o notă din broșură (1879), autorul preciza că ministrul Kogălniceanu se angajase să înființeze flota maritimă pentru comunicația Sulina – Constanța – Mangalia. Scheletti atrăsese atenția demnitarului asupra posibilității reparării unui monitor otoman scufundat la Măcin, subliniind că cu doar 40.000-50.000 galbeni se putea dispune de un vas de război în valoare de trei milioane franci.
Justiția
Juristul propunea înființarea a trei tribunale județene și trei tribunale comerciale în Tulcea, Sulina și Constanța.
Era necesară și o instanță de apel, deoarece „ar fi nesocotit lucru de a lăsa justiția Dobrogei fără un control local” sau de a o subordona unei curți de apel la Galați, care ar fi făcut „justiția de tot scumpă și chiar ilusorie pentru populație”.
Într-o notă din broșură (1879), Scheletti califică drept „nenorocire” organizarea justiției dobrogene de către „onorabilul” Poenaru-Bordea, care fusese însărcinat „cu depline puteri” în acest scop. El îl acuza pe împuternicit că ar fi favorizat doar „interese de partid” și că a orientat demersul său pentru „a se apropia de sistemul turcesc”, „depărtându-se cu totul de vederile guvernului și Tronului, cari vreau să intre ca români în Dobrogea”.
În acest sens, juristul cita ziarul bucureștean „Pressa” din 21 noiembrie 1878, care acuza proiectul lui Poenaru că „pare fabricat în fuga condeiului și nimic în el de practic sau precis (…)”. Cotidianul concluziona în spiritul experienței basarabene a lui Scheletti: „Vom vedea cel puțin dacă persoanele numite sunt din acelea cari fac un sacrificiu carierei lor venind în Dobrogea; căci dacă va fi să se trimită funcționarii din Basarabia și oamenii cari nu mai încap în alte părți ale țărei, atunci la ce Doamne atâta iroseală în banii țărei?”
De asemenea, „Pressa” din 13 mai 1879 anunța desființarea instanței de apel din Constanța și intenția guvernului de a aplica ideea lui Scheletti de înființare a unei instanțe de apel pentru întreaga Dobroge. Ziarul critica în forță acțiunea lui Poenaru: „(…) a încâlcit atât de răi lucrurile, cari a făcut tesaurul public să svârle atâția bani de cheltueli zadarnice (au avut un credit cheltuit de 200.000 lei numai pentru instalare), încât azi este tot atât de greu de a aduce îndreptare organizării judecătorești în Dobrogea pe cât este de greu a o lăsa să funcționeze așa după cum s`a organisat”.
Serviciul militar
În regimul otoman, în Dobrogea nu se făcuseră recrutări.
De aceea, Scheletti propunea înființarea unei miliții locale după un model european.
Într-o notă din broșură (1879), autorul menționează audiența acordată la Tulcea de către ministrul Kogălniceanu unei delegații a localnicilor turci. Acești au solicitat, printre altele, scutirea de serviciul militar, demnitarul replicând cu alternativa unei miliții locale. Chiar și această formă minimală de organizare militară a îngrijorat pe delegați, care au cerut pașapoarte pentru emigrarea în Turcia. Ei se temeau că înrolarea în miliție le va afecta obiceiurile, portul și modul de viață, dar consulul (român?) le-a dat asigurări în acest sens.
Scheletti propunea ca de proiectul organizării unei „legiuni militare” locale să se ocupe căpitanul Popescu Șaguna, din statul major al diviziei dislocată în Dobrogea, care era „esperient” în urma participării sale la o campanie în Africa (probabil în cucerirea Algeriei otomane de către Franța).
Bibliografie
Scheletti P. Constantin, Dobrogea. Organisare, Typografia Română, Tulcea, 1879.
Teja Marius, Dobrogea în toamna anului 1878, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 31 ianuarie 2023
Teja Marius, Populația Dobrogei în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 14 februarie 2023
Teja Maiorescu, Dobrogea în discursul deputatului conservator Titu Maiorescu în septembrie 1878, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 2023
Teja Marius, Juristul Constantin Scheletti și organizarea Dobrogei, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 2023
Citește și:
(FOTO) Istoria Dobrogei: Juristul Constantin Scheletti și organizarea Dobrogei